Luni, 13 Aprilie 2009 17:29
Scris de Lia Durlan
Curve la ceas de criză financiară „În opinia mea, curvă nu este persoana care face sex pe bani. Aceea este prostituată. O postură neonorabilă, dar corectă. Nu te iubesc, nu simt atracţie fizică, dar stau capră pentru că mă plăteşti. Ok. Cinstit. Curvă însă, este dezgustătoare. Ea îţi spune că te iubeşte, că o atragi teribil, în timp ce stă capră pentru bani. Lucru pe care nu l-ar recunoaşte nici în ruptul capului. Ba chiar o jigneşte. O ultragiază. O face să plângă pentru că i-ai lezat delicateţea.
Dar noţiunea de curvă, în opinia mea, repet, n-are legătură exclusivă cu sexul. Ba chiar este egal distribuită între sexe. Are legătură cu viaţa. Cu a fi în realitate ceva, dar a face eforturi teribile, ostentative de a părea exact opusul. Curva este libidinoasă şi invazivă. N-are limite. Îţi declară dragostea cu gură plină. Te trage de mânecă. E ca spălătorii de parbrize din intersecţii: nu se dă dusă uşor.” (Mircea Badea)
Armata Roşie este începutul
Joi seara, orele 21.00. Mergeam spre casă. Am făcut sensul giratoriu, ăla nou, de la Ceramică, s-o iau pe 22 Decembrie, fosta Armata Roşie. La colţ, o fătucă. Tânără, dar nu minoră. Mi s-a părut cunoscută. M-am uitat mai bine prin parbriz şi mi-am dat seama că era o fostă elevă de-a mea. Am oprit maşina, mai ales că fata îmi făcuse semn. S-a apropiat, a deschis portiera şi a urcat. Cum lumina era stinsă în maşină, n-a văzut bine cine era la volan. Abia după ce a urcat şi-a dat seama, o dată că sunt femeie, iar apoi că eu sunt doamna profesoară. O exclamaţie a ieşit din gura ei, dar nu am înţeles prea bine ce era. Uimire, ruşine? Poate din amândouă câte un pic. Am întrebat-o ce face, unde merge, iar ea mi-a povestit. Era la lucru. Prostituată. Una din fetele care, seară de seară, stau la colţ la Armata Roşie aşteptând clienţi. Care, acum, vin tot mai rar.
De nevoie sau de plăcere?
Asta am întrebat-o pe Ana. Să-i spunem Ana. Prima întrebare care mi-a venit în minte a fost aceasta: De ce te-ai apucat de treaba asta, Ana? Răspunsul ei a fost: Păi, io ştiu?! Imediat după ce am terminat a opta, m-au dus şi pe mine fetele de pe Armata Roşie la tirişti. La ăia ce aşteptau să încarce ciment de la Fabrica asta de ciment. Că, ştiţi, ăia stăteau şi două zile pe stradă, maşină lângă maşină să le vină rândul la încărcat. Iar fetele mergeau noaptea la ei. Mai făceau şi ele de-o pită. Iar care erau mai frumoase, lucrau la mai mulţi şoferi şi făceau mai mulţi bani. Pe mine m-au dus ele la muncă, dar pe urmă le-a părut rău, că şoferii întrebau de mine, că eram mai tânără şi mai drăguţă. Şi mai curată decât ele.
Am întrebat-o pe Ana câţi ani avea când a făcut prima oară sex. La 12, mi-a răspuns fata, că la noi, la ţigani, începem mai repede. Cred că arde sângele mai tare, a spus râzând. Acuma, a continuat ea, nu mai mergem la şoferi că nu mai vin la încărcat ciment. Acuma trebuie să ieşim la stradă, să ne vadă clienţii.
Criza financiară a ajuns şi la fetele noastre
Şi cum îţi merge? Ai clienţi?, am întrebat-o pe Ana. Mai sînt, a venit răspunsul ei, uşor trist. Dar nu ca înainte de criză. Atunci făceam şi şapte-opt pe noapte. Acuma, abia dacă mai prind doi sau trei. E criză peste tot, zice Ana, resemnată. Noroc că mai sună câte un client fidel şi mă cheamă. Cu ăştia am cel mai mare noroc, că plătesc şi bine şi ştiu la ce să mă aştept de la ei. Am întrebat-o ce vrea să spună, iar ea mi-a povestit că mulţi dintre cei de-o seară le mai lovesc pe fete, le mai bruschează, le fac, cu forţa, sex anal. Iar noi, ce să facem? Că dacă strigăm sau ne împotrivim, ne bat, spune Ana. Firesc, următoarea întrebare din partea mea a fost cât câştigă pe noapte. Iar Ana mi-a spus care sunt tarifele: un sex oral- 100 de lei, unul normal 50 de lei, o ieşire cu maşina clientului 200 de lei, iar o noapte la un motel sau hotel între 300 şi 600 de lei. Nu m-am putut opri să nu exclam: „buni bani!”. Da, numa nu-i căpătăm noi! Bine ar fi!. Că la început zic că ne dau, dar la sfârşit ne dau cât vor ei. Şi sînt unii care ne dau ţeapă şi muncim de pomană. Şi ce să le faci? Ai ce să le faci?!, se întreabă, retoric, Ana. Dar voi, fetele, nu aveţi un peşte?, nu m-am putut opri să n-o întreb pe Ana. Ba avem, doamna profesoară, avem, dar credeţi că-i ca-n filme? Ne ia banii peştele şi dacă nu-i dăm ne mai ia şi la bătaie. Dar să ne grijească- nici vorbă. Am întrebat-o pe Ana dacă ea are un peşte şi cine e acesta. Am şi io, mi-a spus fata, dar nu vă pot spune, că dacă daţi la ziar şi îşi vede numele acolo, mă bate de mă omoară. Nu pot să vi-l spun. Am înţeles-o pe fată. Ştim cum merge lumea interlopă prin Turda. Şi ştim şi ce face. Dar câteodată e mai bine să nu vezi, să n-auzi şi să fii mut.
Cine sunt fetele?
Le cheamă Rodica, Denisa, Alina şi Viorica pe cele care îşi fac veacul pe variantă, pe la benzinării. Toate patru au 14 ani. Iar în sensul giratoriu „lucrează” Alina, Leana, Ana, Irina şi Cristina. Alina are 16 ani, e mai mare decât celelelte, are mai multă experienţă, dar azi-mâine îi pică coroana, spune Ana, că se ridică rapid alea mai mici. Şi clienţii caută tot crudităţi. O întreb pe Ana dacă clienţii ştiu câţi ani au fetele. Dacă ştiu că sunt minore. Păi, mai ştiu ei, chiar dacă fetele nu spun câţi ani au. Că se aranjează, se fărduiesc, iar noaptea cine să-şi dea seama. Da’ ce credeţi că-i interesează câţi ani au fetele? Le place că-s cruduţe.
Dar clienţii?
Nu m-am putut abţine să n-o întreb pe Ana despre clienţi. Cum sunt? Cine sunt? Câţi ani au? Şi zice Ana că majoritatea care opresc sunt aşa, cam în jur de 40-50 de ani. Oameni serioşi, aşa par. De ăia sătuli de neveste şi care caută un pic de aventură. Sau caută ce n-au acasă. Şi ce n-au acasă?, am întrebat. Păi, sex oral sau anal, îmi spune fata, fără inhibiţii. Dar clienţii ăia permanenţi de care vorbeai, cine sunt?, am plusat eu. O, doamna profesoară, îmi spune Ana, pe ăia nici aşa nu vi-i pot spune, că aş avea probleme mari. Că mi-au zis să-mi ţin gura, dacă nu vreau s-o încurc. Şi tac, că din buzunarele lu ăia trăiesc eu şi îmi cresc şi copilul. Aşa am aflat că Ana are şi un copil de 5 ani. Dar la câţi ani l-ai făcut?, m-am mirat eu, ştiind că Ana nu a împlinit încă 20 de ani. La 15, a venit răspunsul ei. Şi tatăl?, am zis eu. E, cine mai ştie?! Am rămas gravidă şi gata. L-am făcut. Las’ c-o creşte şi el pe lângă mine, acolo. C-o bucată de pâine s-o găsi şi pentru el.
De-ale meseriei
Aflasem şi eu nişte isprăvi de-ale fetelor şi am zis că, dacă tot o am pe Ana lângă mine, s-o întreb. Adică, aflasem şi eu despre o ispravă cu un prezervativ original – o pungă de lapte – şi am întrebat-o pe Ana dacă e adevărat. Da, e adevărat, mi-a spus fata. Într-o seară, mai demult a fost asta, când io abia începusem să merg cu fetele, unul dintre şoferii care aşteptau la ciment a vrut o fată. Şi a vrut să facă sex normal cu ea. Dar nu avea prezervativ. Dar avea în maşină o pungă de lapte, cum mai sunt şi acuma, a rupt colţul, a vărsat laptele pe geam şi... dă-i la treabă, spune Ana râzând. Unu`, acum 5 ani a vrut să o facem în porumbul de la marginea drumului, pe variantă, ştiţi unde, a zis că asta e fantezia lui, m-a legat, mi-a tras-o şi m-a lăsat acolo fără bani! L-am blestemat pe el şi pe toată familia lui… Am mai păţit-o o dată cu un italian, prin 2006 sau 2007, nu mai ştiu exact. M-a dus tipul la un motel din apropiere, a luat o cameră şi după ce am făcut-o îmi zice “Mă duc până la maşină, acolo am lăsat banii, vin imediat.” Şi dus a fost. Am plătit io camera.
Sex pe caiet
Înainte ştiam că erau unele fete care o făceau pe bonuri de masă, sau poate chiar mai sunt, dar pe datorie nu auzisem până acum. Iar Ana aşa spune. Că, de multe ori, clientul vine fără bani. Dar Ana vorbeşte de clienţii permanenţi. Şi îi spune omul că n-are acum bani, dar îi va da data viitoare. Iar Ana, dar şi celelelte fete acceptă. Că vine iar clientul, de asta sunt sigure fetele. Că şi meseria asta trebuie ştiută, zice Ana. Trebuie să ştii ce să faci, ca să fie clientul mulţumit. Iar dacă e mulţumit, mai vine şi altă dată.
Dar poliţia?
O, de câte ori m-a agăţat!, spune Ana. A fost razie luni seara, ne-au prins iar “curcanii”, am luat la amenzi de nu le putem duce. Vin şi la ei sărbătorile şi trebuie să-şi scoată pârleala din ceva şi atunci ne iau pe noi la pulăneală. Am şi primit bătaie în dubă, toată îs vânătă pe picioare şi pe deasupra m-a şi amendat cu 700 de lei. De unde naiba să plătesc? Nici amenda din noiembrie nu am achitat-o… Astă vară, în iulie, am avut foarte mult de lucru, făceam şi 500 de lei pe zi dar s-au dus banii, avem şi noi cheltuieli, avem şi noi viaţa noastră, nu stăm toată ziua pe sens.
Strada e casa mea
E greu să fi prostituată, toată lumea te jigneşte, toţi te iau peste picior, mai sunt fraieri ce deschid geamul la maşină şi ne scuipă. O dată unul m-a enervat aşa de rău de am dat cu o piatră după maşina lui, i-am lovit doar tabla, nu s-a oprit însă…
E deja târziu, doamna profesoară, îmi spune Ana. Dacă mai stau cu dumneavoastră nu fac nici un ban în seara asta. Mă duc. Bine?
Şi a plecat să-şi facă, la fel ca în aproape fiecare seară de cinci ani încoace, meseria.
Add comment