Ovidiu Roja – de la om la om

Evaluare utilizator: / 30
Cel mai slabCel mai bun 

Luni, 04 Mai 2009 08:44

Scris de Lia Durlan

1 Comentarii

Dacă aş spune că Ovidiu Roja s-a retras din grupurile mafiote care bântuie Turda, aţi zice, poate, că m-o fi căutat şi mi-a dat o bere, sau, hai să o mai îndulcim niţel – o ciocolată. Dar nu mi-a dat nimic. Am auzit eu şi chiar am văzut cu ochii mei evoluţia spre bine a lui Ovidiu. Acuma, că înţelegem fiecare cum vrem cuvântul „bine”, asta e strict treaba fiecăruia dintre noi. Cert e că Ovidiu s-a cuminţit.

Nu se mai bagă unde e bătălia mai mare, nu mai cară pumni în stânga şi-n dreapta, nu mai are probleme cu „organele”, într-un cuvânt nu mai isprăveşte nimic. Iar dacă nu am mai auzit nimic de el, nici de bine şi, mai ales, nici de rău, m-am gândit să-l caut şi să stăm puţin de vorbă aşa, ca vechi prieteni ce suntem. Şi l-am căutat, dar fără folos, că n-am dat de el. În schimb, a dat el de mine, auzind de la diverşi că a fost căutat. Şi ne-am întins la o poveste aşa, ca de la om la om.
Sigur că am început cu „ce mai faci, Ovidiu?”, aşa cum musai să se întrebe tălâmbii când se întâlnesc. Nici eu nu am găsit altceva să-l întreb, cu toate că mă consider o femeie cu pretenţii (scuzaţi lipsa de modestie). Iar Ovidiu îmi spune că face bine, doar că e puţin răcit. Parcă vorbeam cu nenea Pavel, vecinul de pe strada mea. Omule, am continuat, eu te întreb ce mai faci cu viaţa ta de mafiot, că la asta mă refer, nu la răceala ta. A, spune Ovidiu, cu aia nu mai fac nimic. Gata. S-a terminat, a graseiat uşor spaima Turzii. Că doar îl ştiţi cum vorbeşte: îl roteşte puţin pe „r”, de nu-i iese chiar cum trebuie din gură. Gata cu mafia, spune Ovidiu, am terminat cu prostiile, am şi eu 40 de ani.
Parcă nu vorbeam cu cine trebuie. Mă uitam la el... tot ăla era. Nu mai batrân, nu mai altul. Tot ăla. Şi-atunci, mă întrebam eu uimită, cum de s-a schimbat aşa, dintr-o dată, cel al cărui nume era destul pentru a calma spiritele agitate de prin localurile din oraş şi nu numai.
M-am pus pe treabă. Aproape mi-am terminat casa aia din Micro I, acum locuiesc într-un apartament, mă duc la sală, de astea, spune Ovidiu. Na, mi-am zis, s-a dus interviul meu! Pe când mă gândeam la un premiu Pulizer pentru cel mai tare articol al anului, nu m-am ales cu nimic. Cu nimic din ceea ce credeam că este, în continuare, Ovidiu Roja. Vreau, zice Ovidiu, să solicit reabilitarea. L-am întrebat ce e aia? Zice că cei cu „codiţă” după ei, după o anumită perioadă în care dovedesc că s-au îndreptat, au dreptul la reabilitare. Iar Ovidiu asta vrea să facă. Să fie curat şi în documente. Iar la modul la care trăieşte acum, cred că are toate şansele.
I-am văzut casa. O minune. S-a spetit muncind la ea, mi-a spus. Au intrat în ea o grămadă de bani, dar a meritat, că arată aşa cum trebuie. Nu e chiar gata, îmi spune Ovidiu, mai trebuie multe în ea, dar îi vine vremea. O s-o termin şi atunci te invit s-o vezi. Cu iubitele, îmi răspunde Ovidiu râzând la întrebarea pe care tocmai i-o pusesem, stau bine. Cu iubita, nu cu iubitele, că nu am numai una. Tot aia pe care o ştii, completează el. Acuma, nici eu nu-i voi dezvălui numele acestei iubite dacă el n-a făcut-o. Din respect, evident.
Iar viaţa pe care o duci acum, cum e, ce se mai întâmplă prin Turda mai ştii?, l-am întrebat. Păi, viaţa mea nu mai e agitată, zice Ovidiu, iar ce se întâmplă sigur că ştiu, dar nu mă mai bag. M-am băgat destul. Mi-a ajuns. Păcat că de multe ori am picat nevinovat, spune cu regret. Dar asta e! Faci- tragi.

Comentarii  

 

-2 #1 ovi — joja 30-05-2010 14:36

ar mai avea rost ? sia facut respect.....cei mai tre ....el a fost, este si ramane sefu in turda asta...nare cine sa mai fie...eventual niste copi(xerox)proa ste dupa el da fara rost....in rest nimik numa viata lunga ovidiule si sanatate...

Citat

 

Actualizează comentarii
RSS pentru acest articol.

Adaugă comentariu

Nume*

Email*

Website

Titlu*

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Actualizează

Trimite

Anulează

JComments