Stresul, limitările provocate de afecțiuni organice, nevoia de a ne adapta la situații noi și neașteptate, sau schimbările majore din cursul vieții cum ar fi îmbătrânirea sau moartea fac parte din viața noastră.
Deși, la o primă vedere, aceste aspecte ar putea fi ignorate de psihologie, este mai important să fie studiat modul în care acceptarea și gestionarea lor poate contribui la trăirea unei vieți împlinite, cu sens.
Vom discuta, în continuare, despre modurile în ne putem adapta problemelor inerente ale vieții și vom avea în vedere (1) posibile strategii de adaptare, (2) mecanisme eficiente de apărare și (3) oportunități de dezvoltare după un eveniment traumatic.
Un alt aspect care va fi discutat este „înțelepciunea” care ne poate ajuta să trecem prin situațiile neplăcute. Și îmbătrânirea constituie o provocare, astfel că vom discuta despre „îmbătrânirea pozitivă”.
Cum putem face față dificultăților?
Când devenim stresați, folosim diferite moduri de a face fațăsituațiilor adverse sau provocatoare. Psihologii grupează strategiile de adaptare (coping) în trei mari categorii: concentrarea pe probleme, focalizarea pe emoții și evitarea.
Strategia de adaptare focalizată pe problemă presupune ca oamenii să identifice problema și să ia măsuri pentru a o rezolva. Astfel, se urmărește modificarea directă a sursei de stres, presupunând că, astfel, se rezolvă problema.
Strategia de adaptare centrată pe emoții nu se concentrează în mod prioritar pe problemă, ci pe emoțiile pe care situațiile ni le declanșează.
Așadar, atunci când apelăm la altcineva pentru ajutor, avem nevoie, mai degrabă, de sprijin emoțional (de exemplu, vorbim, plângem, așteptăm empatie) decât de sprijin instrumental (de exemplu, să primim sfaturi specifice despre ce putem face în acea situație).
Deseori, poate fi mai util să ne concentrăm mai întâi pe emoții decât pe problemă. Când emoțiile sunt atenuate, putem gândi mai bine și putem evalua situația mai corect, văzând oportunitățile care ni se oferă. Aceste strategii sunt mai potrivite pentru stresul incontrolabil, cum ar fi un deces, când este imposibil să „rezolvi” problema.
Strategia de adaptare bazată pe evitare se manifestă atunci când oamenii încearcă să nege că problema există și încearcă să o blocheze în minte (eventual cu ajutorul alcoolului, drogurilor, sexului sau chiar a muncii).
Fiecare dintre cele trei categorii de strategii de adaptare pot fi funcționale sau disfuncționale. De exemplu, acceptarea responsabilității pentru rezolvarea unei probleme și dezvoltarea unui plan de acțiune realist se numără printre strategiile funcționale centrate pe problemă, în timp ce amânarea și pesimismul sunt printre cele disfuncționale.
În mod similar, catharsisul, descărcarea emoțională sau solicitarea de sprijin prietenilor sunt modalitățile constructive de a face față emoțiilor, în timp ce implicarea în relații distructive, agresivitatea sau iluziile sunt mult mai puțin utile. Strategiile centrate pe evitare pot fi, de asemenea, folositoare pe termen scurt. Poate fi o idee bună să mergem la film sau să jucăm biliard cu prietenii pentru a ne distrage atenția de la o problemă presantă, pentru o seară. Cu toate acestea, a fi permanent distras și deconectat mental de la problemele curente este disfuncțional, pentru că problemele nu se rezolvă de la sine, ci tind să se agraveze cu timpul.