Anna Freud, fiica celebrului Sigmund Freud, ea însăși psihanalist remarcabil, a popularizat punctul de vedere conform căruia tulburările emoționale sunt caracteristice tuturor adolescenților: ,,a fi normal în timpul perioadei adolescenței este în sine anormal” și ,,adolescența este, prin natura sa, o întrerupere a creșterii pașnice”.
Psihologia populară susține că anii adolescenței reprezintă, de regulă, perioade de mari drame familiale, idee preluată de literatură și de industria de divertisment.
Astfel, stereotipul turbulențelor emoționale specifice adolescenței a fost subiectul multor filme, cum ar fi clasicele „Rebel fără cauză” (1955), „Oameni obișnuiți” (1980), „Tinerețe” (1995), Tinerețe furată(1999) sau„Treisprezece” (2003).
Romanul „De veghe în lanul de secară” continuă sa fie, la peste cincizeci de ani de la apariție, cartea de căpătâi a adolescenței (deși personajul principal nu folosea foarte des cuvântul „cool” și nu naviga pe Internet).
Pe de altă parte, psihologul Albert Bandura scria, în 1964: „daca ar fi să mergeți la un om obișnuit de pe stradă, sa-l apucați de mână să rostiți cuvântul «adolescență», este foarte probabil… ca asociația lui legată de acest termen să includă referințe la turbulență și stres, la tensiune, la un caracter rebel, la conflictele legate de dependența de familie, la conformitatea cu grupul colegilor, la hainele din piele neagră și la altele asemenea.
Pentru a evalua în termeni critici afirmațiile privitoare la furtuna și stresul adolescenței, trebuie sa examinăm trei domenii specifice comportamentului adolescentin: conflictele cu părinții, instabilitatea dispoziției afective și comportamentul riscant.
Ce se întâmplă de fapt?
Adolescența este o perioadă critică a dezvoltării umane, caracterizată de transformări fizice, emoționale și psihologice semnificative. De-a lungul istoriei, adolescența a fost adesea percepută ca o vârstă a frământărilor psihice, dar să analizăm mai atent acest mit și să încercăm să înțelegem mai bine ce se întâmplă cu adevărat în această perioadă.
În primul rând, unul dintre aspectele definitorii ale adolescenței este dezvoltarea cognitivă rapidă. Adolescenții dobândesc abilități de gândire abstractă, raționament logic și capacitatea de a lua decizii mai complexe. Această creștere cognitivă poate fi percepută ca o frământare psihică, deoarece adolescenții încep să se confrunte cu întrebări existențiale și dileme morale.
Din altă perspectivă, adolescenții trec prin procesul de dezvoltare a identității, iar aceasta poate pune presiune asupra lor. Încep să-și exploreze valorile, credințele și identitatea personală. Această căutare poate aduce anxietate și incertitudine, dar este un pas esențial în dezvoltarea personală.
Totodată, adolescența provoacă o creștere a presiunilor sociale. Grupurile de prieteni devin mai importante, iar adolescenții încep să simtă presiunea pentru a se conforma normelor sociale. Aceasta poate duce la frământări psihice, deoarece ei încearcă să găsească un echilibru între identitatea lor individuală și așteptările sociale.
Nu sunt de neglijat schimbările hormonale caracteristice adolescenței, care pot influența starea de spirit și comportamentul. Oscilațiile hormonale pot duce la instabilitate emoțională, dar aceasta nu este neapărat un semn de probleme psihice. Aceste schimbări sunt parte a tranziției naturale spre maturitate.
Și, nu în ultimul rând, stresul provocat de cerințele școlare/academice crescute, precum și preocupările legate de viitor sunt aspecte semnificative ale adolescenței. Adolescenții se confruntă cu alegerea carierei, examene importante și competiția din ce în ce mai mare pentru admiterea la facultate. Aceste provocări pot contribui la sentimente de anxietate și frământare.
În concluzie, adolescența nu este neapărat o vârstă a frământărilor psihice, ci mai degrabă o perioadă de transformare și dezvoltare. Este normal ca adolescenții să se confrunte cu dificultăți și provocări pe parcursul acestei etape, dar acestea sunt parte a procesului de devenire a adulților. Înțelegerea și sprijinul din partea familiilor, prietenilor și profesioniștilor din domeniul sănătății mentale pot juca un rol crucial în ajutarea adolescenților să treacă cu succes prin această perioadă și să-și construiască identitatea și abilitățile necesare pentru a face față viitorului.