Editorial

Inflația și oul lui Vosganian

Pesemne că unii aleși ai nației nu conștientizează că orice vorbă lansată de domniile lor în spațiul public are altă greutate decât cuvintele shimbate de ”talpa țării” într-o discuție purtată la colțul străzii, pe o bancă, în parc sau într-o crâșmă de la marginea drumului. Nu trebuie omisă nici varianta cealaltă, că atunci când lansează adevărate ”torpile verbale” oamenii ”cu greutate” nu numai că spun ce știu, dar știu ce spun.

Iată, cel mai grăitor exemplu de acest fel îl oferă exercițiul de logică finanțistă pe care senatorul Varujan Vosganian l-a făcut pe facebook, prin, celebrul de acum, exemplu al găinii și al oului. Ce a vrut parlamentarul ALDE și ce a ieșit din ”săgeata” pe care percepția publică a depistat-o ca fiind trimisă din ”arcul guvernamental” se cam știe, sau, mai degrabă se cam simte.

Nu mult timp după ce s-a aflat că Vosganian a sugerat impozitarea oului de sub găină, prețul ouălor a luat-o razna. Și așa, vândute cu 1,20 lei, ouăle și-au început drumul de glorie, de la categoria produselor alimentare banale, spre ”aristocrația” produselor de lux. Așadar, după logica ”vosganianistă” se valorizează obiectul furtișagului din prima parte a proverbului ce zice că ”cine fură azi un ou, mâine fură un bou!” Azi-mâine, odată dat startul inflației, ținută sub obroc doi ani de-a rândul, dar slobozită în portofele grație ideilor Guvernului Tudose, clienții DNA-ului nu mai au nevoie să fure boul. Se vor mulțumi cu oul!

Pentru că lumea a luat de bune exercițiile lui Vosganian și, prevăzători, comercianții și producătorii de ouă au mărit prețul acestora, să aibă, la o adică, de unde plăti impozitul, fără ca noul bir să ciupească din câștigul calculat inițial.

Evoluția lucrurilor repune pe tapet vechea problemă: Ce a fost întâi? Oul sau găina? Tradus în termenii realităților din România de azi, enunțul ar putea suna cam așa: Ce a fost întâi? Inflația sau majorarea salariilor bugetarilor? Cât despre majorarea propriu-zisă, trebuie precizat că după transferul, de la 1 ianuarie 2018, a obligațiilor financiare față de fondurile de asigurări sociale, în sarcina exclusivă a angajaților, salariul net va crește, dacă va crește, cu sume infime față de ceea ce se majorează, la brut. Cu alte cuvinte, un salariu minim pe economie, de 1900 de lei, brut, va însemna, pentru portofelul angajatului, cam tot atâta cât a însemnat salariul de 1450 de lei, actual. Însă, prin ochii comercianților problema se vede altfel: ”S-au mărit salariile, mărim și noi prețurile. Banii au inundat piața? Foarte bine. Să-i îndreptăm spre buzunarele noastre”, zice comerțul. Și cum România s-a transformat, de multișor, într-un ținut unde mai toată lumea vinde și toată lumea cumpără, ades invocata creștere economică, rezultată, preponderent, din consumul și nu din producția de bunuri, nu va avea drept rezultat îmbunătățirea vieții, ci doar plimbarea, de colo-colo, a unei plus-valori teoretice, existentă doar pe hârtie, izvorâtă ca urmare a scamatoriilor financiare de tip ”oul lui Vosganian”.

Comisia Europeană a atras atenția guvernanților din România asupra faptului că preconizatele modificări ale Codului fiscal generează inflație și creșterea deficitului bugetar. Dar, imperturbabil, Guvernul Mihai Tudose (tare mă mănâncă tastatura să-l botez Hagi Tudose, dar cine știe cât va costa un miel după ”Noul Cod fiscal”?) își vede de drum.

Iar leacuri la boală, au destule, miniștrii lui Tudose. Bunăoară, ministrul Educației, Liviu Pop, se gândește să priponească ”creierele” în țară. În sprijinul ideii sale, de a-i oliga pe tineri să lucreze în țară, că aici au învățat, ministrul Liviu Pop invocă cheltuielile făcute de stat pentru educația copiilor țării. ”Să stea aici, că statul a cheltuit pentru învățătura lor”, ar suna justificarea șefului Educației a unor eventuale măsuri de interzicere a accesului tinerilor specialiști români la piața muncii din Uniunea Europeană. Însă înainte de a fi dat drumul porumbelului din gură (nu de alta, dar senatorul Vosganian ar putea sta la pândă, să captureze un eventual ou impozabil), ministrul Liviu Pop trebuia să studieze puțin Constituția, să vadă ce scrie pe acolo în legătură cu drepturile la educație și la libera circulație, ca să nu mai amintesc despre principiile ce definesc economia de piață, alea despre relația directă dintre cerere și ofertă.

După expunerea publică a ideilor ministrului Liviu Pop, nu ar trebui să mai mire pe nimeni dacă va începe exodul copiilor de vârstă școlară spre alte țări, ca să învețe acolo, de vreme ce acolo vor dori să trăiască, la fel ca tot mai mulți români, pe care măsurile guvernanților îi mână peste granițe. Și, pentru că tot am amintit de proverbe, zice-se că ”cel mai deștept cedează!” Cum se traduce zicala în împrejurările de față: Rămâne Guvernul și pleacă poporul?

 

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Ziarul care te prinde

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS