Editorial

Obligativitatea liberei asocieri

Starea actuală a nației demonstrează că pentru români, unele drepturi și libertăți prevăzute în Constituție ar trebui să se transforme în obligații. Poate numai așa, din obligație, vom învăța să trăim bine. Pentru că ”a trăi bine” în comunitate, presupune a adopta un comportament de ”zoon politikon” adică de ”animal social” cum îl defineau grecii din antichitate pe om. Individualismul exacerbat, însușire ce i-a copleșit pe români după aproape o jumătate de veac colectivist, în care a primat, ca și trăsătură principală a națiunii ”unitatea de monolit în jurul conducătorului iubit” le joacă feste oamenilor obișnuiți, iar pe ”învârtiți” îi ajută.

 

Pesemne că în memoria colectivă a românilor, ce tinde să devină o ”tabula rasa” nu se mai păstrează pilda prin care Moș Ioan Roată explica rostul unirii principatelor românești, Moldova și Țara Românească, prin exemplul spicelor de grâu, ce luate una câte una se rup ușor, dar legate în snop nu mai sunt lesne de frânt. ”Unde-i unul, nu-i putere / La nevoi și la durere, /Unde-s doi, puterea crește / Și dușmanul nu sporește!”. Dar se vede treaba că românii au uitat și rostul versurilor din textul Horei Unirii.

 

Și acum ajungem, așa pe îndelete, încet, nu încetișor, că-i trecut de ceasul al 12-lea la cel de-al 13-lea ceas, sau primul din noapte, dacă românii nu își vor aduce aminte de puterea unirii. ”Unire, unire, dar cum?”, ar putea întreba unii. Simplu. Prin asociere. Iar liantul acestor uniuni nu poate fi decât un interes comun tuturor membrilor care consimt să se asocieze. Iar interesul comun invocat aci poate și trebuie să conste în apărarea unor drepturi. De exemplu, câți români ar avea interese comune, pentru a căror respectare se poate lupta într-o, să-i spunem, Ligă a consumatorilor?  Facebook-ul mustește de fel de fel de povești despre înșelăciunile cărora le cad victimă cetățenii, ba pentru că au cumpărat marfă stricată de la supermarket-uri, dar se poate întâmpla același lucru și cu alimentele de la alte magazine, ba că s-au pomenit cu facturi încărcate nejustificat la utilități, ba că vânzătorul nu respectă clauzele garanției unui produs, ba că mărfurile cu termen de valabilitate expirat nu se dau duse de pe rafturi, ba că pe etichete numele E-urilor cancerigene stă scris cu litere atât de mici încât se pot citi doar cu lupa, or, cine merge cu lupa în buzunar la cumpărături, ba că… etc.

 

O asociație a consumatorilor, cu, de exemplu, 10 mii de membri, a 1 leu cotizație lunară, ar putea, lesne, să se judece cu furnizorii de mărfuri și servicii care ușurează punga românilor și le fac viața amară. Și, în justiție ar fi multe pricinile în care consumatorii ar obține câștig de cauză.

 

Dacă asociația despre care s-a făcut vorbire în alineatul precedent și-ar înmulți numărul de membri și ar ajunge să numere 100 de mii, oare ce ecou ar avea în rândul parlamentarilor sugestia formulării unor inițiative legislative ce ar urma să îngrădească posibilitățile furnizorilor de mărfuri și servicii de a menține valabilitatea axiomei ”Clientul nostru, fraierul nostru?”

 

Mai departe, pe firul aceluiași raționament, se află și posibilitatea înființării unor asocieri pentru apărarea drepturilor persoanelor care au suferit abuzuri din partea unor instituții ale statului. Cum îl vor privi oare judecătorii pe reclamantul în spatele căruia stă puterea a, să spunem 10 mii de oameni, ca să nu mai vorbim de 100 de mii? De ce sprijin moral, juridic și financiar ar putea beneficia o persoană năpăstuită în vreun fel oarecare, ca urmare a unor relații cu instituțiile statului?

 

Existența, de zeci de ani, a Caselor de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, demonstrează, cu prisosință, forța asocierii. Cea a breslelor profesionale, ce dețin monopolul într-un domeniu sau în altul, sau a uniunilor artistice, idem. Nimeni nu manifestă vreun interes acut pentru clintirea acestora din inerția vremurilor trecute. Într-o societate în care mecanismul cerere-ofertă și libera concurență sunt reguli sacrosancte, deși numai în stadiu declarativ, avocații, scriitorii, artiștii plastici, beneficiază de apartenența la asociații ce mențin monopolul în acele domenii, unde uniunile ”taie și spânzură”. Dacă asocierile ce dețin exclusivitatea atestării într-o tagmă profesională sau în alta rezistă și oferă privilegii membrilor acelora, de ce nu se încumetă oamenii să se asocieze pentru a-și apăra niște drepturi?

 

Simplu. Suspiciunea împiedică asocierea românilor, cu alte cuvinte unirea acestora, determinată de un interes comun. Apoi, egoismul: ”Să moară capra vecinului” a devenit în spațiul mioritic panaceul universal ce ajută la vindecarea depresiilor provocate de starea de ”om ajuns” a vecinului. Ce dacă vecinul ”a luat țeapă” în vreo tranzacție comercială? Ce dacă ”a mușcat-o” cu prilejul vreunei cumpărături făcute de la vreun magazin virtual? Așa-i trebuie!

 

Deunăzi, discutam cu niște amici despre o temă ce mă frământă de când am observat frenezia de-a dreptul isterică manifestată de români când vine vorba de a ne demola valorile definitorii pentru neam. Și gândul s-a coborât la broasca râioasă. Trăitoare în mocirlă, aceasta nu își poate depăși condiția și de aceea tinde să târască totul în habitatul său. A doua variantă ar fi că broasca râioasă trage în mlaștină ființe care trăiesc la niveluri aflate deasupra sa, din credința sinceră că le face un bine. Dacă broaștei îi place să trăiască în mocirlă, de ce nu ar fi bună mocirla și pentru alții?

 

Dar reflecțiile pe această temă pot produce insomnii. În speranța că încă mai pot apărea asemenea fericite cazuri, determinate de oareșceva mustrări de conștiință, lansez aci o provocare: Oare cum ar da o asociație sau o ligă ce proclamă protecția  cetățenilor împotriva clasei politice? La viitoarele alegeri voi vota candidații partidului care va milita pentru transformarea dreptului la liberă asociere în obligație. Că definiția binelui făcut cu forța se poate împrumuta tot de la comuniști: ”Nu știi, te învățăm! Nu poți, te ajutăm! Nu vrei, te obligăm!”

Nu de alta, dar prea se adeveresc multe din atributele puse de Horia Roman Patapievici în cârca poporului român…

Click aici pentru a adăuga un comentariu

Adaugă un comentariu

Comentariile trebuie să respecte regulile de utilizare.
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

Ziarul care te prinde

© Ziarul 21 Turda | Materialele de pe acest site pot fi preluate doar cu acordul scris al reprezentanţilor publicaţiei Ziarul 21.

  SUS