În Bosnia am trăit unul dintre cele mai triste episoade pe care le poate experimenta un suporter al echipei naționale. Cu suporteri agresivi, needucați, lipsiți de bun-simț, treziți parcă dintr-o epocă a întunericului.
Un stadion rămas în alt secol: betoane gri, scaune rupte, spații înguste, o infrastructură care amintea de comunele de dinainte de ’90. Imaginile sunt absolut incredibile, de neimaginat în acest secol. Stadionul pe care juca prima echipă a țării, naționala Bosniei.
Diferența față de Cluj? De la civilizație la paleolitic.
Adevărata dezamăgire a fost în tribune. Imnul României a fost acoperit de huiduieli, un gest care nu ar trebui să existe nicăieri în Europa!

Timp de 90 de minute, o parte din public a aruncat cu obiecte în noi, a făcut gesturi obscene, ne-a insultat și chiar ne-a scuipat. Au adresat, pe întreaga durată a meciului, scandări rasiste suporterilor români.
Nu pasiune, ci agresivitate. Nu rivalitate, ci ură gratuită!
Un stadion nu e o junglă. E un loc unde se cântă, nu unde se atacă. Fotbalul ar trebui să unească, nu să dezumanizeze. Respectul nu e opțional, iar violența nu e scuzabilă.
E momentul ca UEFA și federațiile să trateze serios astfel de derapaje!
Voi trimite o sesizare organismelor FIFA și UEFA pentru a semnala aceste abateri grave, inacceptabile, care compromit ideea de joc de fotbal și voi solicita măsuri concrete.















