„Românii au tras semnalul de alarmă când partidele dormeau. Chiar sforăiau. Glonțul păcătos a șuierat, dar n-a lovit. Europa rămâne calea de urmat. Direcția noastră…
… Românii au simțit pericolul. Și, chiar dacă partidele clasice au întârziat, amorțite în calcule, strategii de birou și frici de sondaje, cetățenii au reacționat. Fără să fie manipulați, fără să urmeze lozinci. Au ieșit la vot și au dat un mesaj clar: „Democrația noastră nu este de dat! Iar direcția europeană a României nu este negociabilă!”
… Iar vocea poporului a fost mai puternică decât umbrele mute ale liderilor! Cine are urechi de auzit… să audă, altfel, data viitoare, poate nu vom mai fi la fel de norocoși.”
Te invit să citești gândurile așternute mai jos:
⸻
Inima țării
Pericolul suveranist a luat din aerul democrației, dar n-a atins inima țării. România a rămas în picioare. De data asta!
Românii au tras semnalul de alarmă când partidele dormeau. Chiar sforăiau. Glonțul păcătos a șuierat, dar n-a lovit. Europa rămâne calea de urmat. Direcția noastră.
A fost aproape. Prea aproape. Un pas mai în lateral, o secundă de nepăsare în plus și ne-am fi trezit în afara drumului european, într-o izolare ascunsă în promisiuni de „suveranitate” și „autonomie”, care nu sunt altceva decât urmări ale unui naționalism gol, fără conținut.
Românii au simțit pericolul. Și, chiar dacă partidele clasice au întârziat, amorțite în calcule, strategii de birou și frici de sondaje, cetățenii au reacționat. Fără să fie manipulați, fără să urmeze lozinci. Au ieșit la vot și au dat un mesaj clar: „Democrația noastră nu este de dat! Iar direcția europeană a României nu este negociabilă!”
Nu a fost un vot pentru un partid sau altul, ci un vot de respingere a izolaționismului, a populismului grețos, a fricii vândute ca soluție la probleme, a acelorași fețe politice învechite, încremenite în refuzul de-a vedea adevărul.
A fost o palmă simbolică dată politicienilor care au crezut că pot ignora vocea publicului. Și o lecție dureroasă pentru cei care au uitat de ce au fost trimiși acolo: nu pentru a prelua partidele pe persoană fizică, nu pentru jocuri de culise penibile și combinații salvatoare pentru ei, ci pentru a apăra un proiect democratic fragil, câștigat cu greu.
România a fost salvată de propriii săi cetățeni. Nu de lideri, nu de partide, nu de vreo strategie genială. Ci de oameni obișnuiți, care au spus nu tentației de a ne închide între granițe imaginare. Dar pericolul nu a trecut. Glonțul a ratat ținta, dar încă e pe țeavă. Acum e rândul liderilor partidelor democratice să se trezească (care se mai pot!), să înțeleagă semnalul și să reconstruiască încrederea. Cu fețe noi și oameni credibili.
Românii au spus răspicat:
Europa rămâne direcția!
Democrația este linia roșie!
Iar vocea poporului a fost mai puternică decât umbrele mute ale liderilor…
Cine are urechi de auzit… să audă, altfel, data viitoare, poate nu vom mai fi la fel de norocoși.
Nu trageți… în aceste gânduri!
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
