În fiecare an, pe 20 februarie, în România este marcată Ziua Dezrobirii Romilor, o dată cu profundă încărcătură istorică și morală. Această zi amintește de momentul în care romii au fost eliberați oficial din robie, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după aproape cinci sute de ani de sclavie pe teritoriile românești.
Procesul dezrobirii s-a desfășurat etapizat în cele două principate istorice, Moldova și Țara Românească. În 1855, domnitorul Moldovei, sprijinit de reformatori precum Mihail Kogălniceanu, a promulgat legea care a desființat robia. Un an mai târziu, în 1856, măsura a fost adoptată și în Țara Românească, în timpul domniei lui Barbu Dimitrie Știrbei. Astfel s-a încheiat formal una dintre cele mai dureroase pagini din istoria socială a regiunii.

Dezrobirea nu a însemnat însă și integrare imediată. Foștii sclavi au rămas, în mare parte, fără pământ, educație sau sprijin economic, ceea ce a contribuit la perpetuarea marginalizării sociale. Moștenirea acestor inegalități se resimte și astăzi, în accesul limitat la educație, locuire decentă și oportunități profesionale pentru o parte a comunității rome.
Ziua Dezrobirii Romilor nu este doar o comemorare istorică, ci și un apel la conștientizare. Ea invită societatea să reflecteze asupra discriminării, asupra responsabilității instituțiilor și asupra necesității promovării incluziunii și egalității de șanse. În același timp, este un moment de recunoaștere a contribuțiilor culturale, artistice și sociale ale romilor la patrimoniul românesc și european.
Marcarea acestei zile prin educație, dialog și inițiative comunitare poate contribui la construirea unei societăți mai echitabile, în care trecutul este cunoscut, iar viitorul este construit pe respect și solidaritate.















