Un gest simplu, dar esențial. Pentru mine, votul rămâne una dintre puținele forme prin care ne putem face auziți, mai ales de departe.
Nu pot să nu remarc răceala membrilor comisiei de la urne când au văzut că românii din diaspora vin să voteze. O privire grăbită, un gest mecanic. Deși sunt plătiți destul de bine pentru acest serviciu public, atitudinea lor transmitea mai degrabă plictiseală decât respect pentru actul democratic. Probabil prezența mare la vot este ceea ce îi deranjează.
Și totuși, am votat. Pentru că, indiferent de recepția celor din spatele mesei, noi, românii din afară, trebuie să ne păstrăm demnitatea și vocea.
Durerea cea mai mare rămâne însă divizarea: se simte și aici, în afara țării. Nu avem încă forța să fim uniți în jurul unui ideal comun. Dar poate că fiecare vot contează și pentru asta – pentru a reclădi încrederea între noi.
Ieșiți la vot. Chiar și când pare că nu contează, contează.
P.s. România, oriunde am fi, înainte de toate!
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
