Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Biserica Greco-Catolică – un pilon al identității românești în Câmpia Turzii

Puține instituții au avut un impact atât de profund asupra istoriei și spiritului Câmpiei Turzii precum Biserica Greco-Catolică. De peste un secol, ea a fost nu doar loc de rugăciune, ci și școală, centru de cultură, adăpost al limbii române și stâlp al conștiinței naționale.

 Credință și comunitate

Într-un oraș cu o diversitate etnică și confesională bogată, Biserica Greco-Catolică a fost pentru românii din Câmpia Turzii un simbol al unității și demnității. Primele generații de credincioși s-au adunat în jurul bisericii nu doar pentru liturghie, ci și pentru a-și construi identitatea — prin educație, solidaritate și cultură.
Preoții greco-catolici de altădată au fost adevărați lideri ai comunității, învățători și formatori de caractere. Sub îndrumarea lor, copiii învățau primele litere în limba română, iar adulții descopereau valoarea cunoașterii și a apartenenței.

Credință și cultură

Prin implicarea în societatea culturală „Astra” și prin sprijinirea școlilor confesionale, Biserica Greco-Catolică a fost un promotor al educației românești într-o vreme în care identitatea națională trebuia apărată cu curaj.
Mulți dintre intelectualii Câmpiei Turzii au crescut sub influența acestui spirit luminat, care a îmbinat credința cu dorința de progres.

 Contribuția la mișcarea națională

În anii care au precedat Marea Unire, preoții și credincioșii greco-catolici din zonă s-au aflat printre cei care au susținut idealurile naționale ale românilor transilvăneni. Prin cuvânt, prin faptă și prin credință, au ajutat la păstrarea unității sufletești a neamului.
Biserica a fost, astfel, un altar al românismului, într-o vreme în care libertatea era un vis îndrăzneț.

Rezistența în vremea tăcerii

După 1948, regimul comunist a suprimat Biserica Greco-Catolică, iar credincioșii din Câmpia Turzii au fost forțați să-și trăiască credința în ascuns. Slujbele s-au mutat în case, iar rugăciunea a devenit o formă de rezistență tăcută.
Zeci de ani, comunitatea a supraviețuit prin curajul și fidelitatea celor care nu și-au renegat credința.

 O renaștere după 1989

Revoluția din 1989 a adus libertatea de a reînvia ceea ce fusese interzis. Biserica Greco-Catolică din Câmpia Turzii s-a reorganizat, și-a redobândit demnitatea și și-a reluat locul firesc în viața orașului. Astăzi, ea continuă misiunea de a uni generațiile prin credință, cultură și respect pentru tradiție.

Biserica Greco-Catolică rămâne o parte vie din sufletul Câmpiei Turzii — un spațiu al speranței, al educației și al identității românești. Prin ea, istoria nu e doar o amintire, ci o lecție despre rezistență, iubire și renaștere.

Citește și: Ziua Școlii Ardelene. Câmpia Turzii își amintește de începuturile învățământului românesc local