Studierea istoriei este importantă, deoarece ne permite să înțelegem trecutul, ne permite să înțelegem mai bine prezentul. Învățarea istoriei ne oferă date despre geografie, cultură, trecutul istorie locale. Anul acesta (2025), Câmpia Turzii împlinește 100 ani de la nașterea acestei localității și în acest sens Ziarul 21 vă prezintă unele personalități care și-au adus un aport pentru dezvoltarea localității și nu numai. În acest articol vi-l prezentăm pe Betegh Mikloș o personalitate marcantă pentru dezvoltarea localității și nu numai. Pentru realizarea acestui material aducem mulțumiri d-nei Katalin Betegh care ne-a pus la dispoziție informații atât de prețioase despre personalitatea lui Betegh Mihloș
Betegh Mikloș
1868-1945
Istoria familiei Betegh de Csíktusnád poate fi urmărităpână în secolul al XVII-lea. În 1655, familia Betegh a primittitlul de lófő (rang social), iar în 1742, Maria Teresia aacordat familiei titlu nobiliar, blazon și prenumele de Csíktusnád. Betegh Ferenc, prin căsătoria sa cu Nagy Kata, a dobândit pentru familie proprietăți în comitatul Turda, înspecial proprietatea Sânger. Fiul lor, Gábor, s-a stabilit peaceastă moșie. Strănepotul lui Gábor, Miklós, a cumpăratulterior moșia și castelul din Câmpia Turzii.
Betegh Miklós s-a născut în 1868 în Baia Mare, părinții fiind Betegh Sándor și Szakmáry Irma. Între 1881 și 1885, a învățat la Liceul Catolic din Cluj-Napoca. Din 1887 studiază la Facultatea de Drept a Universității Regale Maghiare din Budapesta. Ulterior, a păstrat legătura cu universitateasa, fiind membru în consiliul director al Asociației MensaAcademica.
Între timp, în 1888, și-a început serviciul militar obligatoriu de un an ca voluntar și a fost avansat la gradul de locotenent în rezervă în cavalerie. A început serviciul la 1 ianuarie 1889 în cadrul Regimentului 2 Husari. Dupăterminarea studiilor, a lucrat ca stagiar în administrație, darîn 1890 Ministerul de Interne l-a numit secretar al comiteluisuprem și l-a repartizat în comitatul Turda-Arieș pentru a servi alături de comitele suprem de atunci, contele Bethlen Géza.
În 1891, a avut loc o altă schimbare în cariera sa, fiindales prin vot public în funcția de solgăbirău (funcționar din fosta administrație austro-ungară (corespunzând pretorului sau primpretorului de mai târziu).) al districtului Luduș (moșia strămoșească, Sânger, era si toată în acest district).
În anii următori, a luat parte activă la viața publică a comitatului. În anii 1890, s-a pus problema renovăriispitalului public din Turda sau a construirii unui nou, iar el a fost membru în comitetul numit în acest scop. În 1891, a devenit membru al Asociației Economice din comitatul Turda-Arieș, al cărei președinte a devenit ulterior. Tot în 1892, a devenit membru al Asociației Carpatine Ardelene, iar în 1895 al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania (EMKE).
Betegh s-a implicat în viața publică a districtului cuvigoarea tinereții sale, numele său a fost adesea menționat îndiverse activități și a vizitat cele mai îndepărtate sate aledistrictului. În 1892 a făcut o donație pentru casa preoțeascădin Marosbodon, în 1893 a ajutat societatea de lectură a femeilor din Bogata de Mureș și a jucat un rol în construcțianoii clădiri a Primăriei din Luduș. S-a implicat și înproblemele comitatului fiind membru în ConsiliulAdministrativ al Comitatului.
În decembrie 1895 a fost ales vicecomite al comitatului. Faptul că, atunci când Betegh Miklós a fost numit vicecomite, tatăl său a demisionat din Consiliul Adminsitrativ pentru aevita cea mai mică suspiciune de conflict de interese este o mărturie a conduitei morale a familiei. Betegh Miklós a fost un vicecomite dedicat, iar în timpul celor peste zece ani de mandat, multe comunități au avut parte de grija sa, de exemplu, în 1896 a introdus apa potabilă în Sânger. Tot înanul mileniului, 1896, a condus delegația comitatului Turda-Arieș cu ocazia ceremoniilor de la Budapesta.
Și-a continuat activitățile sociale și publice în timpul încare a fost vicecomite, în 1897 a preluat președinția Clubului de patinaj din Turda și, în același timp, și-a oferit patronajulFestivalului cântecului din Turda. Din 1898 a fost membru alconsiliului de administrație al Societății pe acțiuni Banca de Economii a comitatului Turda-Arieș, iar în 1905 devinemembru în consiliul de supraveghere al Fabricii de celuloză din Turda. Romano-catolic practicant, a avut grijă și de biserica sa (în 1903 a donat pentru școala catolică din Sânger), dar nu a uitat nici de celelalte confesiuni.
Ca urmare a muncii asidue, Betegh Miklós ca început săarate urmele epuizării, astfel a demisionat din funcția de vicecomite în 1907.
În 1910, și-a reluat rolul politic, fiind numit comitesuprem al comitatului Turda-Arieș. În discursul său inaugural, el a pus accentul pe sârguință și muncă: „De aceea, sunt fermconvins că numai munca serioasă, o cale curată, cinstită, directă, este singura care dă valoare reală nu numaiindividului, ci și unei națiuni. Sloganurile efemere, gălăgiaindividului nu pot decât să inducă în eroare observatorulsuperficial, dar vocea dispare repede în aer, lăsând doar un simplu gol.” Diligența și etica muncii lui Betegh erau legendare. În același timp, a fost un comite suprem tolerantîntr-un comitat cu locuitori având origini etnice diverse. Acestlucru este ilustrat de un caz petrecut în 1910. La o ședință alPartidului Național al Munciii s-a refuzat cuvântul unuiromân care încerca să vorbească pe limba lui maternă.Comitele suprem l-a încurajat să vorbească și a exprimatindignarea către participanți declarând: „Cum aș putea sădoresc să fiu ascultat de cetățeni de altă naționalitate dacănici eu nu am răbdare să-i ascult”.
Betegh Miklós și-a păstrat funcția de comite suprem șidupă izbucnirea Primului Război Mondial, iar în 1914 a fost numit comisar guvernamental pentru Transilvania (mai precispentru teritoriul Corpului 12. Al Armatei Regale Maghiare). În 1916 a fost demis împreună cu ceilalți comisariguvernamentali, dar în același an a fost numit din noucomisar guvernamental nu numai pentruTransilvania, ci șipentru Banat (Corpul 7). La scurt timp după aceea a avut locintrarea trupelor românești în Transilvania, iar el a fost responsabil cu organizarea evacuării populației civile. Pentruacțiunile sale a fost decorat cu Ordinul Sfântul Ștefan.
De asemenea, este important să menționăm activitățilesoției lui Betegh Miklós Vásárhelyi Mária, care în tot acesttimp a organizat neobosită evenimente caritabile și campanii de strângere de fonduri pentru a ajuta soldații orbi șivăduvele de război.
După demisia prim-ministrului contele Tisza István în 1917, Betegh și-a prezentat demisia și din funcția de comisarguvernamental și, în același timp, a demisionat și din funcția de comite suprem. În semn de recunoaștere a meritelor sale, a devenit consilier intim. Ulterior, a scris o carte despreexperiențele sale din acești ani, care a fost publicată în 1924.
După Tratatul de la Trianon, Betegh s-a retras din politica activă. El s-a implicat în principal în activitățileBisericii Catolice. În 1922, a devenit președinte al LigiiPopulare Catolice din Transilvania, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa. De asemenea, a prezidat mai multeadunări generale catolice organizate în întreagaTransilvanie. Între timp, Betegh Miklós a fost și administrator al BisericiiCatolice din CâmpiaTurzii.
Betegh Miklós a murit la 19 aprilie 1945 la Oradea.
Pentru a încheia, iată cuvintele sale rostite la o sărbătoare catolică din Turda: „Esența religiei creștine este iubirea. Și acolo unde există atât de multă iubire, acoloDumnezeu este prezent”.
Betegh Miklos pentru Aranyosgyeres și nu numai a fost o personalitate marcantă prin prisma realizărilor sale în calitate de prefect al comitatului Turda – Aranyosgyeres.
O dată cu descoperirea gazului metan la Sărmaș, și-a dat seama de importanța acesteia și a făcut diligențele necesare pentru ca această conductă magistrală de gaz să treacă și pe la Aranyosgyeres (Câmpia Turzii), ceea ce s-a și întâmplat în 1914.
În calitate prefect al comitatului Turda – Aranyosgyeres a dispus construirea căii ferată Turda-Abrud, o cale ferată cu ecartament îngust ce face legătura între localitățile Turda (județul Cluj) și Abrud (județul Alba). Linia are o lungime de 93 km și a fost construită în perioada 1891-1912, fiind inaugurată oficial pe 20 iunie 1912.
E de menționat că Betegh Miklos a donat în 1928 pământul pe care s-a construit Biserica Greco-catolică (azi Biserica Ortodoxă ”Sfinții Mihail și Gavril”) din Sâncrai.
Localnicii mai în vârstă din Ghiriș-Sâncrai au spus că Betegh Mikloș, de Crăciun și Paște le dădea copiilor dulciuri, îmbrăcăminte și încălțăminte.
Betegh Mikloș a fost contemporan în Ghiriș și Sâncrai, cu alți nobili maghiari, cu Bethlen Balint din Sâncrai și cu fiul acestuia Bethlen Ödon, ce avea conacul în curtea Liceului Teoretic ”Pavel Dan”
Betegh Mikloș a fost o personalitate cu un puternic impact în dezvoltarea localității dar și al comitatului Turda – Aranyosgyeres.
Betegh Mikloș a murit la vârsta de 77 de ani în 19 aprilie 1945 într-un spital din Oradea.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
