Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
Biserici ortodoxe
Lăcaşuri ale vieții spirituale-religioase româneşti, care au însoțit, ocrotit şi mângăiat sufletul atâtor generații, bisericileortodoxe ce împodobesc oraşul de azi Câmpia Turzii îşi au fiecare propia lor istorie, mărturie a unei evoluții în timp, prinepoci de mari transformări şi nu puține răutăți.
Treptele evoluției minunatelor lăcaşuri de rugăciune, adevărate monumente de artă, se reconstituie din documente şidin mărturiile celor ce le-au iubit atât de mult, şi care şi-au legatsufletul lor de „linia vieţii” acestora.
Respectiva evoluție merită cercetată şi cunoscută, ca parte integrantă a însăşi istoriei societății locale contemporane.

Biserica Ortodoxă Română l
Prețiosul lăcaş al închinării româneşti, situat pe principala stradă a Laminoriştilor, la nr 30, colt cu str. George Coşbuc, datează dinainte de primul război mondial.
Despre începuturile ridicării bisericii aflăm din surse editeşi din mărturiile localnicilor.
Terenul a fost achiziționat în anul 1910 de către ParohiaGreco-Catolică, în baza unei înțelegeri cu un comerciant evreudin localitate. Biserica este ridicată din piatră şi cărămidă.
Cărămizile s-au confecționat şi ars, prin muncă obştescă, înlocul vıran al cimitirului de atunci, de lângă biserica de lemn, loc unde se afla o baltă din care s-a luat apa necesarăconfecţionării.
Piatra pentru fundație s-a transportat din cariera de la Copăceni, iar balastul şi nisipul de la Arieş, toate cărăuşulefăcându-se de către enoriaşi, prin organizarea de clacă„.

O altă mărturie documentară atestă faptul că, punerea temeliei bisericii de zid a fost făcută chiar în anul achiziționării terenului, adică în 1910, lucrările de construcție propriu-zisă înfăptuite cu cheltuiala credincioșilor, care au izbutit să adune ban peste ban încheindu-se în 1912″. Atunci a avut loc târnosirea (inaugurare) bisericii.
De notat că lăcaşul avea o singură navă, în formădreptunghiulară, şi o turlă, ambele clopote unul mai mare şicelălalt mai mic – aparținând, inițial, vechii biserici de lemn, de la care au fost strămutate. Mai apoi, în anul 1917, în plin război,clopotul cel mare, din ordinul autorităților, a fost aruncat din turlă în stradă şi confiscat pentru fabricarea de obuze de tunnecesare frontului. După primul război mondial, clopotul a fostînlocuit cu un altul nou, mare, cumpărat de câțiva credincioşi din localitate„.
Odată cu desființarea formală a cultului greco-catolic înRomânia (Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948), şi aceastăbiserică a fost trecută în patrimoniul Biserica Ortodoxe.
Datorită reparaților ulterioare, monumentul nu s-a păstrat înforma lui originală.
Utilizându-se fondurile băneşti realizate din vânzarea de către parohie a terenurilor aparținând vechiului cimitir(nemaifolosit ca atare în acel moment), situat ca poziție în stradaAndrei Mureşanu, între 1957-1958 s-a realizat amplificareabisericii, după proiectele întocmite de inginerul constructor Teodor Râșcu„, aducându-se unele modificări.
Completarea naosului cu două abside, dispuse de o parte şide alta, prevăzute cu câte o turlă şi având fiecare uşă lateralăprin care se pătrunde în biserică (Intrarea principală a rămas ceasituată în peretele de sud a tindei).

Lärgirea absides altarului;
Prelungirea cafasului, cu balcoane pe ambele părți, pe toatălungimea bisericii până în dreptul iconostasului (destinatecopiilor). S-a zugrăvit totodată interiorul în frescă, de pictorulCornel Cenan din Cluj şi, în 1958, lăcaşul a fost resfințit de Teofil Herineanu, episcopul Vadului, Feleacului şi Clujului.
În 1976, s-au întreprins lucrări de reparare şi ale exteriorului bisericii. Dar acestea nu au fost ultimele schimbăriintroduse în infățişarea inițială a construcției edificiului.
În 1979, ca urmare a intervenţiei cerută de deteriorareapicturilor murale (consecință a preparării necorespunzătoare a suportului acestora) s-a procedat şi la înlăturarea celor douăbalcoane.
In 1983 interiorul bisericii s-a refăcut şi s-a pictat în frescădin nou, în stil bizantin, de către pictorul Irimie Dumitrescu din Piatra Neamț, prin contribuția financiară a credincioşilorparohiei. La 16 octombrie 1983 a avut loc solemnitatearesfinţirii lăcaşului – de o mare frumuseţe plastică de către TeofilHerineanu, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa unuimare număr de credincioşi din localitate şi împrejurimi.
Aşa cum se prezintă ea astăzi, privită din exterior, din punctde vedere arhitectural, construcția are un plan cruciform, în timpce absidele laterale se înscriu în forma unui poligon (cu treilaturi), iar absida altarului având forma pentagonală.
Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului.















