Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
Fosta primărie Câmpia Turzii
Cine se ducea – fie și acum patru decenii și jumătate – pe trotuarul din dreapta al celei mai frecventate artere de circulație a Câmpiei Turzii, dinspre Librărie până la Clubul Muncitoresc, ori venea în sens contrar, trecea pe lângă o clădire cu destinație publică. Nimic, niciun indiciu nu arată azi că aici fusese înainte Primăria veche. Ocupa o poziție de colț, la răscrucea străzii Laminoriștilor cu strada Andrei Mureșanu și strada Dr. Ioan Rațiu, alăturea de Biserica Reformată, pe locul unde în momentul de față se află blocul turn.
Era o construcție simplă de tot, mai mult decât modestă, pentru o asemenea instituție oficială, lipsită de elemente arhitectonice, având un singur cat, croită după un anumit tipar ce se aseamănă ca formă (având planul în U) cu localul Școlii Primare de Stat, cu zidurile alcătuite din cărămidă și acoperișul îmbrăcat cu țigle.
După cum am putut afla din știrile de care se dispune, ridicarea acesteia s-a petrecut ,,în jurul anului 1913”.
Aici a fost Primăria pâna la mutarea ei în fostul sediu al Preturii (construită în perioada 1943-1945), acolo unde se găsește și acum, intervenită în anul 1951 (poate în 1952), pentru ca apoi încăperile acesteia să adăpostească birouri ale unor instituții (Secția agricolă a Sfatului Popular, Sectorul de gaz metan) și chiar locuințe pentru două familii.
Începând cu 2010 s-a început extinderea primăriei prin construirea unui nou corp de clădire, inaugurat în 2012.
Până la urmă tot ce s-a spus referitor la demolarea localului Școlii Primare de Stat este valabil și în privința fostei reședințe a Primăriei, ce făcea parte dintr-un ansamblu de construcții considerate de edili ,,învechite”, îngrămădite de-a lungul timpului în perimetrul centrului Câmpiei Turzii: sub impulsul eradicării vechiului, urmărind să se facă loc înnoirii Centrului civic, la începutul anilor 1980 a căzut victimă târnăcoape lor și buldozerelor. Act final pe care – ar fi drept să arăt – nu l-a regretat nimeni niciodată.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
