Bálint Bethlen, conte de Bethlen (Bethlen, s-a născut în 24 august 1856 în Dăbâca (Szolnok-Doboka), (Ungaria la aceea vreme). A fost căsătorit cu Adalberta (Berta) Béldi de Uzon, născută în 1863, decedată în 1946) și a avut doi copii Pál Bethlen și Gräfin Mária Bethlen. A avut moșie în Ghiriș-Sâncrai, în perimetrul străzilor Izvorului și Rândunelei.
A fost un mare moșier și om politic. A fost deputat cu programul Partidului Național (raionul Nagyenyedi (Aiud), districtul Bethleni, 1899–1904). Nu a câștigat un mandat în 1896, dar după moartea lui Károly Fejérváry, a câștigat alegerile parțiale în districtul Bethlen (1899) și și-a păstrat mandatul pentru un alt mandat. A fost ,,Mare maestru” al județului Torda-Aranyos (1906–1910).
Bethlen Balint a murit în 8 februarie 1913 iar moșia a rămas soției lui Adalberta care a murit în 1946.
din cartea Clădiri care nu mai există de Mircea Nicolae Nemeș:
Ceea ce s-a întâmplat cu Conacul Betegh, din nefericire n-a fost un caz izolat cu cel al lui Berta, văduva contelui Bethlen Balint (Valentin) sau cum îi spuneau localnicii ,,grofoaia”, situat tot în zona Sâncrai, în vecinătatea nemijlocită a sus-pomenitului conac Betegh, a avut aceeași poveste: distrugerea lui în întregime s-a produs în aceleași împrejurări și concomitent, din aceleași cauze și cu finalitate identică (n-a mai rămas nici o urmă). 
Cei mai bătrâni își amintesc că era un edificiu din cărămidă, cu arhitectură sobră, de formă lunguiață, având un plan patrulater în lungime de cca. 30 de metri, lățime de cca. 15 metri, construit cu un singur nivel.
Cât privește ridicarea acestuia faptul este nedatabil, căci nu s-a găsit până acum vreun izvor documentar. A fost construit – tot ce e posibil – în prima jumătate a secolului XIX. Desigur, nu este exclus să fi existat de mai înainte.
Să mai notăm că, alături de conac, erau anexele gospodărești (acareturile) și locuințe pentru servitori. Amplasat în mijlocul unei curți mari, cum erau de regulă conacele boierești, cam pe locul unde actualmente se găsesc ogrăzile caselor cu numerele 11 și 13 de pe strada Rândunelelor, edificiul era înconjurat de un parc dominat de vegetație arboricolă compusă din stejari, brazi și salcâmi.
Concret, ce s a întâmplat de ce a dispărut Conacul Bethlen? Totul a început în răstimpul cumplitelor săptămâni de război, purtat în zonă în toamna anului 1944 când Conacul Bethlen din Sâncrai a suferit avarii, ambele laturi și o parte din acoperiș fiindu-i spulberate de exploziile unor obuze trase de inamic asupra Câmpiei Turzii. În jurul conacului întâlneai puzderie de țigle sparte, bucăți de tencuială și de zidărie.
De îndată ce frontul s-a îndepărtat, Primăria, nepăsătoare, n-a luat măsuri de siguranță pentru clădirea lăsată în părăsire de către proprietar, pentru obiectele aflate în interior și în gospodăria anexă. Așa că ,,binevoitorii” din partea locului au putut fura tot ce se putea fura. După aceea, pasul următor l-a constituit acțiunea unor localnici de demolare, după bunul plac, a zidurilor și acoperișului, spre a-și însuși cărămizi, cherestea, grinzi, țigle și câte alte asemenea materiale care le foloseau la zidirea caselor de locuit ce și le ridicau în fosta curte a conacului (în baza legii de reformă agrară din 1945, întreaga proprietate Bethlen s-a expropriat, aceasta trecând în patrimoniul statului. Curtea conacului a fost parcelată în locuri de casă, cu care s-a împroprietărit diferiți cetățeni din comună). Copacii frumosului parc al conacului au fost doborâți și folosiți ca lemne de foc.
Până la urma urmei, oficialii primăriei au pus la cale, în 1948, demolarea totală a respectivelor clădiri dărăpănate, nemaivăzând în ele decât o gratuită sursă de materiale recuperate, cu scopul utilizării acestora la ridicarea Școlii Primare de Stat din zona Sâncrai.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
