Pe Arieșul lin, se scurge o poveste
De-un veac întreg, orașul a crescut
Din brazde calde, mâini trudite, ceste,
Un dor de țară – n inimi s-a născut!
Din foc și fier, s-au ridicat altare,
Combinatul, ca un far strălucitor,
Cu munca grea, dar plină de visare
Ce-a dat Câmpiei un rost și-un dor.
Se–aud și azi, prin curți despre uzine,
Ecouri vechi de trudă și sudori
Cum pași de oameni care-n nopți senine
Sudau speranțe pentru alte zări.
La sărbători, în haine strămoșești
Se prind bătrânii – n joc, dar vin și tineri chiar
Și din tradiții vechi și românești
Renaște orașul viu și milenar.
Pe câmpuri largi, în vânt și-n primăvară
S-au ridicat visări și ziduri noi,
Dar vechi bătăi de clopot ne declară
Că timpul trece…, dar rămânem noi!
Aici, eroii și-au lăsat amprenta
În zborul avioanelor, curat,
In fierul ce păstrează legământul
Și vântul ce spre mâine ne-a purtat.
Și azi la Centenar cu dor rostim
Trăiască locul sfânt ce-l prețuim!
Prin muncă, vis, credință noi vom fi
Lumina veacului ce va veni!
Ancuța Adi Poruțiu
41 ani, septembrie 2025
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
