Catedrala Mântuirii Neamului – între „hate” și o construcție fabuloasă
„Vrem spitale, nu catedrale!” — o expresie care a devenit sloganul preferat al rețelelor de socializare de fiecare dată când se vorbește despre Biserică. O frază aruncată ușor, fără prea multă documentare, dar cu multă patimă. Într-o eră în care libertatea de exprimare a devenit la un click distanță, am ajuns să ne pronunțăm despre orice: de la pandemii, războaie și economie, până la chestiuni de credință.
Dar merită Catedrala Mântuirii Neamului atâta ură?
Privind dintr-un unghi echilibrat, răspunsul este nu. Construcția celui mai mare lăcaș ortodox din lume nu este responsabilă pentru lipsa spitalelor sau a altor neajunsuri din România. Așa cum autostrăzile, stadioanele, sălile polivalente sau monumentele culturale nu sunt cuza lipsei spitalelor, nici Catedrala nu ar trebui pusă în această balanță.
Pentru că, dincolo de ziduri și cifre, această catedrală reprezintă o dovadă că și în România se poate construi ceva măreț, durabil, impresionant.
Ridicată la o înălțime de 127 de metri, cu o lungime de 126 m și o lățime de 67,7 m, Catedrala Națională domină peisajul Bucureștiului. Complexul se întinde pe o suprafață de peste 13.000 de metri pătrați, găzduiește cel mai mare clopot bisericesc din lume, iar interiorul este acoperit cu 25.000 de metri pătrați de mozaic.
Iconostasul – înscris în Cartea Recordurilor – este cel mai mare din întreaga lume ortodoxă, iar accesul se face prin 27 de uși masive din bronz, cântărind 800 kg fiecare, gravate cu chipurile sfinților români.
După 15 ani de lucrări, la 26 octombrie 2025, Catedrala Mântuirii Neamului a fost sfințită și deschisă permanent credincioșilor, marcând un moment istoric pentru România. Lucrările de amenajare vor continua până în 2027, dar edificiul este deja funcțional și își îndeplinește misiunea spirituală.
O idee veche de peste un secol
Catedrala Națională nu este o ambiție recentă. Ideea a apărut încă din vremea Regelui Carol I, fiind susținută de patriarhul Miron Cristea și de mari arhitecți ai vremii, printre care Petre Antonescu. După o lungă perioadă de uitare în timpul comunismului, proiectul a fost reluat după 1989. În 2007, Patriarhul Daniel a pus piatra de temelie, iar în 2018 a avut loc sfințirea altarului, în prezența Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.
Un sondaj din 2011 arăta că 60% dintre români susțineau construirea Catedralei, cu condiția ca fondurile să provină în principal din surse bisericești.
Astăzi, după decenii de așteptare și controverse, Catedrala Mântuirii Neamului este o realitate.
Unii o privesc ca pe o risipă, alții ca pe un simbol.
Dar, indiferent de tabără, nimeni nu poate nega un fapt simplu: România a reușit să ridice ceva monumental, unic și demn de numele ei.
Catedrala Mântuirii Neamului – între credință, istorie și puterea de a construi pentru veșnicie.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
