Centenarul Colegiului Tehnic „Victor Ungureanu” – O călătorie prin istoria educației tehnice

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Centenarul Colegiului Tehnic „Victor Ungureanu” – O călătorie prin istoria educației tehnice

Colegiul Tehnic ”Victor Ungureanu” aniversează în anul 2023 un secol de existență – 100 de ani de tradiție, formare profesională și continuitate în slujba educației tehnice din Câmpia Turzii. Din cauza amplelor lucrări de reabilitare derulate în cursul anului 2023, festivitățile dedicate centenarului vor fi celebrate în acest an, la data de 4 decembrie 2025.

În acest context, Ziarul 21, cu sprijinul binevoitor al familiei Nemeș, va publica în mai multe episoade istoria începuturilor acestei prestigioase instituții de învățământ profesional și liceal. Vom urmări, pas cu pas, evoluția școlii, de la primele sale forme de organizare și până la formarea Liceului Industrial Metalurgic:

III. Școala Profesională

După reforma învăţământului din 1948, bogata tradiție a Şcolii de Ucenici „Industria Sârmei” va fi continuată de Școala Profesională, care a funcționat până în anul 1950 în incinta întreprinderii, la demisolul blocului administrativ.

Necesitatea construirii unui edificiu anume pentru şcoala de ucenici, s-a impus cu tărie imediat după 1948, amenajarea existentă nefind aşa de încăpătoare încât să-i primească pe toțicei care foarte curând, urmau să fie şcolarizați aici, în vederea formării noilor contingente de muncitori calificați. Întrucât se produsese o schimbare, o reorientare a menirii școlii de la Câmpia Turzii, Și anume de a pregăti un număr mare de muncitori calificati, nu mai pentru Industria Sârmei, ci şi pentru diverse întreprinderi siderurgice, metalurgice, de metalurgie prelucrătoare şi construcții de maşini, aflate în plină dezvoltare, unități situate în alte centre industriale din țară.

Așa se face că în august 1940, în apropierea întreprinderii au fost puse temeliile edificiului propriu al şcolii de pe actuala stradă Laminoristilor, iniţial în primul pavilion construit dându-se în folosință 2, apoi 4 săli de clasă, încă din iarna anului 1950.Execuția lucrării, de mare amploare, continuându-se în etape până la sfârşitul lunii iulie 1952, clădirea fiind tencuitä la exterior abia mai târziu, în 1959.

Încă o prioritate a momentului a constat în asigurarea cazării, cu posibilități de cuprindere a unui număr mult sporit de elevi şi eleve, cei mai mulți veniți din localități aflate departe de scoală. În 1949 existau, pentru cazarea acestora: căminul construit atunci în noul edificiu, patru dormitoare în vechiul Cămin de Ucenici, unde se afla totodată şi cantina, şi două dormitoare în localul „Dacia”, situat lângă gară (în prezent sediul secției Chirurgie a Spitalului). Anul şcolar 1951-1952 a fost anul de vârf în ceea ce priveşte numărul de elevi: 1097, din care 909 băieţi şi 188 de fete. În această situație, au trebuit menținute locurile de cazare existente, în plus fiind dat în folosință cel de-al doilea cămin din noul edificiu destinat fetelor, iar într-o clădire particulară „rechiziționată” de pe strada Andrei Mureşanu (proprietatea lui Virgil Chorches), s-au amenajat dormitoare. În anul 1950, în noul edificiu al Şcolii, dat parțial în folosință, au funcționat trei ateliere-şcoală, dotate cu scule şi maşini unelte, activitatea elevilor fiind supravegheată de patru maiștri şi şase instructori. Pe măsură ce edificiul a fost dat integral în folosinţă, s-au amenajat in total 8 ateliere-şcoală, aflate sub supravegherea a 16 maiştri.

Programul săptămânal de învăţămât a constat, în general, în1-2 zile cursuri teoretice de specialitate şi cultură generală, restul zilelor fiind consacrate instruirii practice în atelierele-şcoală şi însecții de producție ale întreprinderii.

În perioada 1949-1969, au absolvit Şcoala Profesională de la Câmpia Turzii peste 4000 de muncitori calificați în meseriile: oțelar, lăcătuş, ajustor, mecanic auto, electro bobinator, turnător formator, zidar, şamotor, trefilator, trăgător metale, topitor,modelor, laminator, laborant, mecanic precizie, ajustor la banc, electrician, lăcătuş mecanic montator, cablar, matrițer, sculer. mortizor, rectificator, sculer universal, sculer matrițer, operator în forjor, sudor, ajustor, termist tratamentist, strungar, frezor-rabotor în fabricarea electrozilor de sudură, operator la fabricarea produselor refractare, instalator apă şi gaz, operator la fabricarea de produse abrazive etc. Mulți absolvenți fiind destinați centrelor industriale Hunedoara, Galați, Cluj, Aiud, Târgovişte, Vlāhiţa, Timişoara, Alba Iulia, Braşov, Slatina, Sibiu, Bucureşti, Reşiţa, Buzău, Beclean şi altele.

În 1972-1973 au urmat cursurile acestei şcoli 1200 de elevi, din care 916 elevi la curs de zi (anii I,II şi III), repartizați în 29 de clase, cu profilurile: electromecanic, strungar lăcătuş, forjor, oțelar, matrițer, sudor, trefilator, laminator, termist; 86 de elevila curs seral (anii 1 şi II), la profilurile: trefilator-trăgător şimaşinist.

În anul şcolar 1981-1982, numărul total al elevilor era de 369, de anul I şi II, toți la cursul de zi, repartizați în 11 clase, cu profilurile: zidar şamotor, forjă şi tratamente termice, laminare-trefilare, mecanic maşini şi utilaje, oțelar.

Şi pentru anul 1988-1989, cei 406 elevi erau toți la curs de zi, repartizați fiind în 11 clase, cu profilurile: mecanic, oțelar, laminare-trefilare, mecanic maşini şi utilaje, metalurgie(laminare) metalurgie, prelucrări prin aşchiere.

Statistica rămâne în continuare ascendentă şi în anul 1993-1994, elevii de anii I, II şi III, erau în total 565, toți frecventau cursul de zi, aflându-se în 18 clase, cu profilurile următoare electrician, lăcătuş mecanic întreţinere-reparații, şofer, mecanic auto, sudor, instalator tehnico-sanitar, oțelar, laminator, trefilator, lăcătuş, presator produse abrazive.