Edificiul cunoscut astăzi drept Conacul Betegh, în fapt fosta reședință de oaspeți a adevăratului conac Thoroczkay-Betegh, acum dispărut, figurează pe lista monumentelor istorice din Județul Cluj. O moșie a nobililor Thoroczkay de Toroczkószentgyörgy (Colțești), plasată în Ghiriș-Sâncrai, astăzi un cartier al Câmpiei Turzii, este atestată documentar la începutul secolului al XVIII-lea (1729), ea cuprinzând, cel mai probabil, și o modestă reședință nobiliară, fapt confirmat și de hărțile militare austriece. Vechiul conac, o amintire în zilele noastre, a fost ridicat de Pál Thoroczkay de Toroczkószentgyörgy (?-1826), comite suprem al Comitatului Turda. Contele Pál Thoroczkay a ridicat, în jurul anului 1790, un palat baroc și în centrul Clujului, care s-a păstrat până astăzi, deși într-o stare degradată, cu 2 niveluri, saloane de recepție la etaj, ancadramente de ferestre elegante, balcoane din fier forjat și logie la parter. Conacul Thoroczkay-Betegh din Ghiriș-Sâncrai (azi Câmpia Turzii) a fost demolat complet după anul 1945, în mare parte datorită distrugerilor provocate de artileria de pe linia frontului, el fiind situat pe locul unde astăzi este ștrandul din cartierul Sâncrai al orașului. Edificiul nobiliar avea un plan patrulater, pe un singur nivel, și era o construcție masivă în stil baroc, flancată de 4 turnuri la fiecare colț, cu 2 sau 3 niveluri. Intrarea era plasată la mijlocul fațadei principale, realizându-se printr-un portic sprijinit pe 4 coloane dorice. Lângă conac se aflau dependințele și locuințele pentru servitori. Edificiul nobiliar era înconjurat de un parc în care predominau stejarii, brazii și salcâmii.
Casa de oaspeți, cunoscută astăzi drept Conacul Betegh, a fost edificată, tot în stil baroc, în anul 1828, având un peristil cu coloane ionice la intrare. Cel mai probabil, ctitorii au fost contele Miklós Thoroczkay de Toroczkószentgyörgy (1802-1880), viitor comite suprem al Comitatului Turda, fiul lui Pál Thoroczkay, și soția sa Johanna Bethlen (1808-1898). Pe fronton apar 2 blazoane nobiliare: cel din stânga prezintă un cavaler cu o sabie în care este înfipt capul unui animal, în timp ce cel din dreapta înfățișează un delfin, flancat de soare și lună (simboluri prezente și pe steagul secuiesc). Alăturarea celor 2 blazoane simbolizează unirea a 2 familii nobiliare, iar coroana baronală în 5 colțuri semnifică supunerea față de suveran. Conform istoricului de artă Attila Weisz, cele 2 blazoane ar aparține nobililor Elek Simén de Sárd (Șard) (?-1840) și Teréz Petrichevich-Horváth, dar este greu de spus cum au ajuns aceste blazoane să decoreze frontonul conacului de oaspeți (vezi Attila Weisz, „Studiu de istoria artei – Conacul Betegh din Câmpia Turzii”, 2015).
În 1879, contele Miklós Thoroczkay va pierde moșia, împreună cu conacul principal și casa de oaspeți, în urma unei proceduri de executare silită, derulată în contul unor datorii. În 1882, proprietatea a fost cumpărată de baronul Andor Jósika de Várfalva (Moldovenești) (1851-1900) și de soția sa Anna Wesselényi (1856-1902). Un deceniu mai târziu, în 1893, baronul Jósika vinde proprietatea din Sâncrai contelui Laszló Teleki de Szék (1864-1949). În 9 octombrie 1905, conacul inițial, casa de oaspeți (conacul de astăzi) și moșia sunt achiziționate de către dr. Miklós Betegh de Csiktusnád (1868-1945), mare latifundiar local, avocat, doctor în științe juridice la Budapesta, memorialist (și-a așternut memoriile din „Marele Război” în lucrarea „Transilvania în război, câteva date transilvănene din istoria anilor 1914-1917”, publicată în anul 1924), comite suprem al Comitatului Turda (1910-1914), consilier privat imperial și comisar guvernamental pentru Transilvania (1914-1917). Dr. Miklós Betegh a fost căsătorit cu Mária Vásárhelyi (1876-1962), cei doi fiind străbunicii actualilor proprietari.
Familia Betegh de Csiktusnád, cu origine secuiască, este atestată în rândul familiilor nobile transilvane începând cu secolul al XVII-lea (1655), având o mare influență în scaunele secuiești ale Ciucului și Mureșului. Membrii acestei familii au avut o influență regională importantă, fiind implicați în administrație, politică, afaceri și comerț.
După naționalizarea comunistă, conacul actual a fost stație de mașini agricole, iar după 1989 a fost sediul Grădiniței „Pinocchio” din Câmpia Turzii. În 2013, conacul a fost retrocedat moștenitorilor familiei Betegh, care l-au restaurat exemplar, cu toate avizele necesare unor astfel de intervenții asupra clădirilor de patrimoniu.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
