Despre evul mediu al celor două așezări rurale Ghiriș și Sâncrai

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

C E N T E N A R U L  C Â M P I E I  T U R Z I I  – 1925-2025

Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)

Despre evul mediu al celor două așezări rurale Ghiriș și Sâncrai

Istoria oraşului de astăzi Câmpia Turzii nu este decât istoria paralelă a evenimentelor din două localități alăturate, şi anumeGhiriş Aries (sau Ghiriş şi Ghiriş-Sâncrai (sau Sâncrai), care abia târziu, la mijlocul celui de-al treilea deceniu al secolului s-au contopit, formând comuna Câmpia Turzii. Acest trecut al orașului face parte din vastul tablou al istoriei României, înscriindu-se în problematica specifică Transilvaniei istorice.

După cum se poate constata, zona Câmpia Turzii este o străveche arie de civilizație. De reținut faptul că amândouă așezările, Sâncrai şi Ghiris, apar menționate în acte medievale – bineînțeles, în acelea care s-au conservat în timp în urma răririilor de vreme ori de oameni, şi pe măsura intrării satelor în sfera de referință a documentelor – încă din secolul al XIII-lea, figurând astfel printre cele mai vechi așezări umane atestate documentar în spațiul transilvan.

1219 – De atunci – adică de înainte cu 788 ani – datează cea maiveche atestare în scris care se referă la existența aşezării Sâncrai(denumită villa Sancti Regis”, însemnând sat al Sfântului Rege– în traducere ad litteram din limba latină).

1292– Primul izvor scris păstrat în care apare numele Ghiriş (sub termenul de terra Gerusteleke„-in traducere liberă din limba latină ,,Pământul /Locul lui Gerus”, în sensul de moşie a lui Gerus).

Este suficient să arătăm aici că din aceste cele dintâi două menționări scrise în latină (ce era folosită la data respectivă si care  a fost multe secole limba oficială de redactare a actelor cancelariilor ungare şi a celor voievodale şi princiare transilvane), rezultă că momentul primelor menționări documentare găseşte Sâncraiul şi Ghirişul în situația de așezări deja constituite, de vreme ce sunt citate în asociere cu atributele din latina medievală villa” şi terra.

– villa”, termenul având de obicei semnificația de sat;

– terra”, termenul semnificând că aşezarea avea statut juridic de moşie şi că în realitate definea o localitate rurală (sat).

Acestea oglindesc existența, în acele momente istorice, a populaţiei stabile şi, totodată, a activității agricole.

Este, aşadar, în afară de orice îndoială, faptul că începuturile celor două aşezări trebuie plasate anterior cu mai multe sute de ani – de întâia lor consemnare calendaristică oficială  în manuscrise medievale, fiind străvechi locuiri ale autohtonilor.

Dar oare care erau acele denumiri – deosebite unul de altul-pe care le aveau respectivele aşezări în timpurile cele mai vechi, înainte deci ca numirile dintâi date de popor så fi fost înlocuitecu nume împrumutate, de noul stăpânitor-rege sau nobil – şi de către organele administrative ale acestuia? Nu sunt ştiute, nu există informații în această privință.

1332 şi 1334 -Este atestată prezență la Sâncrai a unui preotcatolic, deci se subînțelege că implicit a unui lăcaş de cult romano-catolic (biserică sau poate capela la curtea nobiliară?).

1366 şi 1375-Potrivit însemnărilor documentare, Ghirişuleste menționat ca moşie pustie, lipsită de locuitori. Faptul se va fi datorat, foarte posibil, unor împrejurări vitrege specifice celor vremuri ale Evului Mediu. De reținut este, neapărat, faptul că a fost vorba doar de abandonare temporară, întrucâți zvoarele ulterioare, din 1378, precum şi cele ce au urmat, confirmă continuitatea de locuire a populaţiei în vechea vatră.

1595-Satul Ghiriş este menționat ca centru administrativ al domeniului nobiliar, care cuprinde şi şase sate (adică satele și pământurile cultivate din jurul lor), situate in apropiere (în zona de Câmpie Transilvană). În Ghiriş, nobilul care deține acest domeniu întins işi are conacul şi curtea nobiliară-adică reşedinţa precum şi părți de moşie.

1610-Destinul istoric al Ghirişului şi cel al localității învecinate Sâncrai de aici înainte vor urma căi diferite: primul printr-o diplomă a principelui Transilvaniei este declarat târg nobil şi colonie militară, 58 de oşteni din garda princiară primind ca danie domnească dreptul de posesiune asupra unui domeniu întins alcătuit din conacul nobiliar cu întreg satul Ghiriş, precum şi alte şase sate aflate în apropiere (în zona de Câmpie Transilvană). De asemenea, cu dreptul de a avea treitârguri anuale şi târg săptămânal. Între timp, Sâncraiul va continua să rămână pe mai departe la starea de până atunci, aceea de sat cu servituți iobăgeşti.

1630-Târgul Ghiriş începe să prezinte oarecare însemnătate politică şi economică, lucru ce este confirmat de faptul că acesta apare acum notat pe o hartă.

1679-1680 -Se ridică Biserica Reformată de rit calvin la Ghiriş (aflată în prezent în Piața Mihai Viteazul), cu zidurile de piatră de carieră legată cu mortar, iar boltirile navei şi porticul din cărămidă, şarpanta (schelăria) fiind învelită cu șindrilă.

1688-1691-În anul 1688, Transilvania trece, practic, sub autoritatea împăratului austriac, fapt consfințit prin aşa-numita diplomă Leopoldina din 1691. Trupele imperiale au luat, treptat, în stăpânire noul teritoriu.

1696-În Ghiriş este dovedită documentar o clădire de folosință obștească: casa târgului” (primărie, deci).

1720-1721-Populația: în târgul Ghiriş sunt înregistrate 35 de familii, ceea ce ar veni circa 175 de locuitori, iar în satul Sâncrai 18 familii, adică circa 90 de locuitori. Cu precizareanoastră trebuie admis, fireşte, că numărul locuitorilor, în ambelecazuri, era mai mare, întrucât din această primă conscripție, cese referă numai la cetățenii plătitori de impozit direct către stat, lipsesc familiile celor aflați în postura privilegiată de excluşi de la plata dării (nobilimea, preoțimea, cei scutiți de dare ca urmarea unor slujbe pe care le exercitau), precum şi populația săracă.

1733 -Este atestată documentar Biserica românească(Ortodoxă) din Sâncrai, construcție din lemn, care trebuie să fidatat cel puțin de pe la începutul acelui secol.

1750 –Este atestată existența Bisericii româneşti (Greco-catolică) din Ghiriş, şi aceasta făcută din lemn. Dar data ridicării ei – deşi nu este probată prin documente – va fi cu certitudine mai veche.

1760 -Se realizează la Ghiriş noua biserică românească(greco-catolică), construcție tot din lemn. În mod limpede, aceasta a luat locul celei menționate la 1750.

1763 -Se petrece un eveniment dramatic la Ghiriş: târgul este trecut sub ocupația militară a trupei imperiale austrieci aflată sub comanda generalului austriac Buccow, pentru că s-a opus militarizării în cadrul regimentului secuiesc de graniță. Târgul este prădat, organul executiv al târgului (căpitanul civil al târgului şi consilierii) este arestat.

1774-1776 -Se manifestă profunde nemulțumiri și frământări sociale în rândul unor locuitori de etnie română, de la Ghiriş şi Sâncrai, înainte de marea răscoală țărănească condusă de Horea, Cloșca şi Crişan, concretizate în: plângeri la împărat și fuga iobagilor de pe moșie.

1784-1787 –Statistica demografică: în târgul Ghiriş locuitorii săi numără 565 persoane şi în satul Sâncrai 472. Numărul caselor: 101 la Ghiris. 75 la Sâncrai.

1787 –Apare consemnată pentru întâia oară în documente existența la Ghiriş a Şcolii maghiare elementare confesionale.

1794 –Într-un document există referiri la cazarma din Ghiriş, folosită, bineînțeles, drept cantonament militar şi sediu al granicerilor (ruinele acestei construcții se vor mai păstra încă pe la mijlocul veacului al XIX-lea).

1838 -Prima mențiune documentară cunoscută până acum, despre existența Şcolii româneşti elementare confesionale la Ghiriş.