Eveniment istoric dedicat Cardinalului Iuliu Hossu, găzduit în Capela Sixtină din Vatican

Vatican, 1 iunie 2025 – Un eveniment solemn dedicat memoriei Cardinalului Iuliu Hossu, una dintre cele mai emblematice figuri ale Bisericii Greco-Catolice Române, a avut loc în Capela Sixtină din Vatican. Manifestarea a reunit ierarhi ai Bisericii Catolice, oficiali ai Sfântului Scaun, diplomați, istorici și reprezentanți ai comunității românești din diaspora.

Ceremonia a fost organizată pentru a omagia viața și activitatea Cardinalului Hossu, primul cardinal român și mărturisitor al credinței în timpul regimului comunist. De asemenea, s-a subliniat rolul său esențial în Marea Unire de la 1918, când a citit proclamația Unirii Transilvaniei cu România la Alba Iulia.

Evenimentul a cuprins o celebrare liturgică, urmată de o sesiune comemorativă în care au fost prezentate documente istorice, mărturii și imagini rare din viața cardinalului. Cu acest prilej, au fost evocate și suferințele îndurate de Cardinalul Hossu în detenție, precum și fidelitatea sa neclintită față de Biserica Romei, refuzând să renunțe la credința sa chiar și în fața persecuțiilor.

Organizatorii au subliniat că alegerea Capelei Sixtine ca spațiu de desfășurare a evenimentului are o simbolistică aparte, exprimând respectul și recunoașterea Vaticanului față de martiriul și sfințenia Cardinalului român.

Evenimentul face parte dintr-o serie de acțiuni internaționale dedicate memoriei Cardinalului Iuliu Hossu, beatificat de Papa Francisc în 2019, alături de alți șase episcopi greco-catolici martiri.

Cine este Iuliu Hossu?

Iuliu Hossu este o voce a curajului și a unității naționale, proclamând Rezoluția Unirii la Alba Iulia în 1918. A fost preot, episcop și apoi cardinal al Bisericii Greco-Catolice. A fost senator de drept în Parlamentul României, membru al Academiei Române, un apărător al demnității umane, salvând mii de evrei din Transilvania care urmau să fie deportați, luptător  împotriva regimului comunist și deținut politic.

60 ani de preoție

A fost hirotonit preot pe 27 martie 1910 și a decedat pe 28 mai 1970

53 ani de Episcopat

A fost consacrat episcop la 4 decembrie 1917.

21 ani și 6 luni

A fost deținut politic în lagăre cu pază militară, închisori și domiciliu forțat în mănăstirea ortodoxă căldărușani.

1735 vizite pastorale

Între 14 iunie 1920 și 3 octombrie 1926, a vizitat 746 de comunități bisericești, parohii și filii, iar între 26 august 1931 și 14 septembrie 1934, a efectuat vizite canonice în 989 parohii, filii și mănăstiri. La acetea se adaugă numeroase vizite spirituale în timpul detenției, de care amintește în Memorii.

Duminică, 1 iunie 2025 , în Bazilica „Sfântul Petru” din Vatican,  la „Altare della Cattedra”  a avut loc Sfânta Liturghie în limba română

Această Sfântă Liturghie în rit bizantin face parte din celebrările speciale dedicate Anului „Cardinal Iuliu Hossu”, punând în valoare moștenirea sa spirituală și istorică în Cetatea Eternă

Beatificarea Cardinalului Iuliu Hossu

Beatificarea este un act al Bisericii Catolice prin care o persoană decedată este declarată „fericită” sau „binecuvântată”, reprezentând o recunoaștere oficială a vieții sale de virtute eroică sau a martiriului. Acest proces este un pas crucial în cadrul canonizării și este penultima etapă înainte de a fi declarată sfânt. Beatificarea este un moment de bucurie pentru credincioșii catolici, întrucât reprezintă recunoașterea că persoana respectivă a trăit o viață de exemplu moral și creștin și poate fi cerut ajutorul său prin rugăciune. Fericitul este considerat un model de urmat în credință și un mijlocitor în fața lui Dumnezeu.

Procesul de beatificare al episcopilor greco-catolici români martiri a început oficial după căderea regimului comunist în România, când Biserica Greco-Catolică a putut să colecteze mărturii și dovezi despre suferințele episcopilor sub persecuție. Acest demers începe cu o „faza diecezană”(locală), unde autoritățile locale bisericești investighează viața celor propuși pentru beatificare, incluzând colectarea documentelor, scrisorilor și mărturiilor supraviețuitorilor.

După finalizarea fazei locale, cazul este trimis la Congregația pentru Cauzele Sfinților la Vatican, unde este examinat de o comisie de teologi și istorici, care să determine dacă episcopii au murit „în faimă de martiri”, păstrând credința în Biserica Catolică. În cazul episcopilor români, martiriul lor a fost clar, deoarece au fost ținte ale represiunii pentru refuzul de a renunța la credința catolică și de a accepta schimbările impuse de regimul comunist.

Culminând cu un decret papal ,,Breve di Beatificazione”  care recunoaște martiriul, procesul de beatificare s-a încheiat cu o ceremonie solemnă, unde cei beatificați au fost proclamați „fericiți”.

Pentru episcopii greco-catolici, acest moment a fost celebrat de Papa Francisc și a avut loc pe Câmpia Libertății din Blaj, în 2 iunie 2019, subliniind astfel legătura profundă între martiriul lor și istoria luptei pentru libertate și credință.

„Îi avem în minte, în mod deosebit, pe cei șapte episcopi greco-catolici pe care am avut bucuria să-i proclam fericiți. În fața persecuției neîndurătoare din partea regimului, ei au dat dovadă de o credință și de o iubire exemplare pentru poporul lor. Cu mare curaj și cu tărie interioară, au preferat să sufere o dură detenție și orice fel de tortură, decât să-și renege apartenența la iubita lor Biserică. Acești păstori, martiri ai credinței, au recâștigat și au lăsat poporului român o prețioasă moștenire pe care o putem sintetiza în două cuvinte: libertate și milostivire.”

Cardinalul Iuliu Hossu: Un erou al Marii Uniri, întemnițat la Sighet de regimul comunist

Iuliu Hossu, fiul lui Ioan Hossu, paroh greco-catolic, și al Victoriei, fostă Măriuțiu, a copilărit în casa părinților din satul natal, Milașul Mare, acum în județul Bistrița-Năsăud, pe atunci în județul Cluj, unde s-a și născut pe 30 ianuarie 1885. În aceeași localitate a început școala primară, după care a învățat la Reghin, la Gimnaziul Luteran, unde funcționau patru clase, cu aproximativ 140 de elevi în total, cei mai mulți, români, restul unguri și sași.

Dascălii predau numai în limba germană, cu excepția orelor de religie și a cântecului bisericesc, transmise în limba maternă a elevilor. Pentru că aceștia nu se îndepărtau unii de alții, ba chiar locuiau mai mulți în gazdă și plăteau împreună cazarea și mesele, ajungeau să vorbească cursiv germana și maghiara.

În anul școlar 1899-1900, Hossu a intrat în clasa a IV-a, la Gimnaziul superior romano-catolic din Târgu Mureș, printre călugării franciscani, și după asta a trecut la Gimnaziul superior greco-catolic din Blaj. Acolo s-a împrietenit cu Iuliu Hațieganu, viitorul fondator al unei școli de medicină importante la Cluj, și amândoi s-au remarcat la învățătură. Într-a VI-a, de pildă, au avut media generală 1, echivalentul notei 9 astăzi. Iar în 1903 au plecat într-un pelerinaj la Roma, organizat de Vasile Hossu, vărul tatălui lui Iuliu și ulterior Episcop al Lugojului, scrie Adevărul.

Cum a terminat liceul, acesta l-a trimis pe viitorul cardinal la studii la Institutul „De Propaganda Fide“ din Roma – Pontificio Collegio Urbano „De Propaganda Fide“, în italiană – de unde și-a luat diploma de doctor în Filozofie și Teologie. Șase ani a stat pe-acele plaiuri și a reușit să-și perfecționeze nu doar limba națională, ci și franceza și engleza.

Ca mulți dintre cei care au studiat în străinătate în acea perioadă, Hossu s-a înapoiat acasă. Și-a început drumul profesional la Eparhia din Lugoj, și a avansat de la arhivar și bibliotecar, la vice-notar consistorial (n.r. – consistoriul este un organ administrativ și disciplinar din conducerea unor biserici), secretar episcopesc și director de cancelarie. La aniversarea a 130 de ani de la nașterea lui, în martie 2015, Banca Națională a României a pus în circulație monede de argint în valoare de 10 lei. Un tiraj de 250, cu scop numismatic.

Când a izbucnit Primul Război Mondial, în 1914, Hossu era în Paris – plecase să studieze în Germania și în Franța – și abia a reușit să revină în Transilvania. Nu s-a întors bine, că a fost nevoit să ajungă la Viena ca să se pregătească pentru postul de preot militar, iar principala lui atribuție era să le ofere sprijin atât răniților, cât și bolnavilor, cu precădere românilor internați în spitale militare din Boemia, Moravia – ambele în Republica Cehă astăzi – și din Austria. În Viena, de pildă, se găseau cam 300 de spitale. O sumedenie de informații despre activitatea lui de-atunci aflăm atât din presa vremii, cât și din memoriile celor care i-au fost prin preajmă.

Iuliu Hossu a citit Declarația Unirii la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

În octombrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a trimis o directivă către credincioși și clerici, în care le cerea să recunoască doar autoritatea Sfatului Național Român de la Arad, fără să mai țină seama de guvernul de la Budapesta. Asta se întâmpla cu câteva săptămâni înainte să fie declarată Unirea cu Regatul României.

„Eu aș zice: să înțelegem limpede chemarea vremii și să împlinim din răsputeri porunca ei. Atunci suntem la culmea chemării noastre și vom plini toate ce slujba noastră categoric ne impune“, scria Hossu. „Marele Sfat Național a luat în mână organizarea poporului iubit, pentru ca păstrând ordinea și liniștea, cinstea și buna rânduială, neprihănit să-și poată croi soarta și să vadă întrupat visul care a ieșit biruitor din marea suferințelor“.

Iuliu Hossu, Ștefan Cicio Pop și Iuliu Maniu, la ședințe, când se căutau căi pentru realizarea statului național unitar român, s-au opus unor propuneri de chemare a armatei române ca să ocupe Transilvania, după ce s-a prăbușit Austro-Ungaria. N-au vrut ca la conferințele de pace susținători de-ai Regatului Ungariei să afirme că a fost o Unire forțată, că s-a încălcat dreptul la autodeterminare. I-au convins, în cele din urmă, și pe ceilalți participanți la discuții că ar fi mai bine ca totul să se desfășoare prin consultarea populației, sub supravegherea gărzilor naționale, care să asigure și ordinea publică.

Ce s-a întâmplat pe 1 decembrie? Iuliu Hossu a citit Declarația Unirii la Adunarea de la Alba Iulia, precedată de o cuvântare plină de entuziasm:

„Fraților, Ceasul împlinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește prin poporul Său credincios dreptatea sa însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Țara-Mamă, România! (…) A biruit dreptatea“.

În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla, mutându-și centrul în orașul Cluj, Iuliu Hossu devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde perioada de ocupație horthystă (1940-1944) și în ceputul regimului comunist.

Deținut politic după instaurarea regimului comunist

La 28 octombrie 1948, Iuliu Hossu a fost arestat, alături de ceilalți episcopi greco-catolici români, și dus la Dragoslavele. Între 1950 și 1954, Iuliu Hossu a fost întemnițat la închisoarea din Sighet (foto jos). Începând din august 1956, a fost izolat în la mănăstirea ortodoxă Căldărușani vreme de aproape 14 ani, scrie e-communio.ro.

În 1969 a fost făcut cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea. La 7 mai 1970 și-a pierdut de mai multe ori cunoștința. Pe 28 mai 1970 moare la Spitalul Colentina. În 2019, Iuliu Hossu împreună cu alți preoți greco-catolici care au suferit din cauza comunismului au fost beatificați de către Papa Francisc.

Foto: Claudiu Padurean.