La 28 mai, marcăm cu recunoștință și emoție trecerea în eternitate a lui Iuliu Hossu, episcop greco-catolic și cardinal al Bisericii Catolice, care a rămas în istorie ca un simbol al credinței, al iubirii față de patrie și al rezistenței în fața nedreptății. În această zi, gândurile noastre se îndreaptă către cel care a rostit, cu o voce puternică, Declarația Unirii Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918, în cadrul Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia.
Născut la 30 ianuarie 1885 în Milaș, județul Cluj, Iuliu Hossu a fost un om al credinței profunde și al convingerilor nestrămutate. Ca episcop al Episcopiei greco-catolice de Gherla (mai târziu Cluj-Gherla), el a apărat cu tărie drepturile credincioșilor și a promovat unitatea națională, chiar și în cele mai grele vremuri.
În perioada comunistă, Iuliu Hossu a fost arestat și închis, petrecând 22 de ani în detenție și domiciliu forțat, refuzând să renunțe la credința sa și la comuniunea cu Biserica Romei. Această rezistență i-a adus recunoașterea papală: în 1969, Papa Paul al VI-lea l-a creat Cardinal in pectore, distincție publicată oficial în 1973.
Iuliu Hossu s-a stins din viață la 28 mai 1970, în spitalul Colentina din București, rămânând în memoria românilor ca „episcopul Unirii”. A fost beatificat la 2 iunie 2019, în cadrul vizitei Papei Francisc în România, alături de alți șase episcopi martiri greco-catolici.
Astăzi, la comemorarea sa, ne amintim nu doar de credința sa puternică, ci și de dragostea sa nemărginită pentru neam și libertate. Faptele și sacrificiul său rămân o lumină călăuzitoare pentru toți cei care cred în valorile adevărului și ale dreptății.















