În contextul solicitărilor mereu crescânde de personal industrial, ca urmare a împrejurărilor favorabile de dezvoltare rapidă a industriei metalurgice din țara noastră, Ministerul de resort a găsit nimerit să organizeze, în toamna anului 1966, la Câmpia Turzii – oraş cu tradiție industrială – o „pepinieră de bază” pentru calificarea şi ridicarea calificării forţei de muncă, o instituție scolară complexă, purtând denumirea de Grupul Scolar Profesional #Tehnic „Industria Sârmei„, pus sub patronajul întreprinderii Acest fapt, care, de la sine înțeles, isi avea explicația lui, rezida tocmai în posibilitățile ce se găseau aici, de a se face față cerintelor în primul rând se dispunea de sediul adecvat, impozantul edificiu (localul Scolii Profesionale, din strada Laminoriştilor), cu cămine, cantină şi o bază materială și didactică bine pusă la punct.
Devenit un veritabil centru de atracţie pentru şcolari şi tineri muncitori, de-a lungul celor trei decenii de existență, Grupul Şcolar a cuprins concomitent trei până la cinci forme distincte de şcoli: Şcoala Profesională, Şcoală Tehnică de maiştri, Şcoala Tehnică de personal tehnic (posticeală), pentru absolvenții liceului de cultură generală, Liceul Industrial, Ucenicie la locul de muncă, Şcoala complementară de ucenici (unele din acestea având şi cursuri serale). În scopul folosirii de noi metode de predare a lecțiilor, pentru a le face mai accesibile elevilor, această unitate a fost dotată cu o serie de mijloace audiovizuale retroproiectoare, aspectomate, epidiascoape, aparate de proiecție a filmelor didactice, calculatoare personale.
Pentru desfăşurarea unui învățământ de calitate la Grupul Școlar, datorită strădaniilor depuse de personalul de specialitate, s-a reuşit, treptat, realizarea de baze didactico-materiale la nivelul cerințelor învățământului modern, la disciplinele fundamentale şi de cultură tehnică, asigurându–li-se în acest fel elevilor condiții optime de instruire teoretică şi practică.
Începută în anii 1972-1973, acțiunea de amenajare a laboratoarelor şi, în paralel cu acestea, a cabinetelor didactice, va parcurge o etapă cu valențe mai pronunțate între 1975-1985, când s-au realizat majoritatea acestora, apreciate a fi dintre cele mai utilate din județ. Pentru buna desfăşurare a practicii tehnico-productive la elevii de liceu industrial din treapta 1, în anul școlar 1973-1974 baza materială de instruire a fost întregită cu atelierul-şcoală propriu.
Elevii treptei a II-a de liceu şi cei ai Şcolii Profesionale şi-au desfăşurat activitatea practică în secțiile de producție de la Industria Sârmei, sub îndrumarea muncitorilor calificați, pentru ca la finele anilor ’70 să se amenajeze 2 ateliere şcoală în incinta Combinatului Metalurgic, unul de trefilare şi celălalt de filiere, în care înstruirea elevilor se făcea direct pe maşini unelte.
În anul şcolar 1993-1994, baza didactico-materială a Grupului Şcolar cuprindea 5 cabinete de limba şi literatura română I cabinet de limbi străine: 2 cabinete de istorie, 7 cabinete de matematică: 1 cabinet de discipline socio-umane: 5 laboratoare de fizică: 3 laboratoare de chimie: 16 laboratoare și cabinete pentru studiul disciplinelor tehnice, şi anume: 2 de electro tehnică, 11 mecanică și studiul utilajelor și a tehnologiei meseriei, respective de mecanică şi metalurgie; 2 de desen tehnic: 1 de mecanici auto calculatoare, 8 ateliere pentru instruirea practică a elevilor, electric. laborator şi 1 sală de biologie, 1 sală de informatică dotată cu mecanic motoare termice, strungari, lăcătuşi, frezori, sudor și forjor ; 1 sală sport.Zestrea bibliotecii cuprindea, la sfârșitul anului 1994, peste 10500 de volume, iar în 1980 fondul de cărți ajunsese la 25432.
Pregătirea teoretică a elevilor Grupului Şcolar şi însușirea de către aceştia a cunoştinţelor practice profesionale, a fost asigurată de către un numeros colectiv didactic de ținută profesională, mulți dintre profesori având gradele didactice II șiI, iar o bună parte dintre maiştri instructori fiind cu gradul II. acestora alăturându–li-se ingineri din întreprinderea Industriei sârmei, cu experiență in activitatea de producție. Astfel, încursul anului şcolar 1975-1976 personalul didactic consta în 84 de membri – din care 28 de profesori de cultură generală, 7 ingineri cu funcția de bază în școală, 32 de ingineri din întreprindere, 19 maiştri instructor. Fireşte că, de-a lungul anilor, numărul acestui colectiv didactic s-a modificat în funcție de necesitate. Astfel, în anul 1979-1980, din cei 98 de specialişti, 55 erau profesori de cultură generală, 13 ingineri cu funcția de bază în şcoală, 15 maiştri instructori (dintre care 3 coordonaupractica elevilor în secțiile combinatului), 15 ingineri din combinat.
Grupul Şcolar de la Câmpia Turzii a constituit lucru pedeplin recunoscut şi apreciat un excelent şi principal furnizor de forță de muncă pentru Industria Sârmei, precum şi pentru alteîntreprinderi metalurgice din ţară. Cifra totală a elevilormenținut mereu ridicată. Bunăoară, în anul şcolar 1977-1978 cursurile acestei instituții au fost urmate de 2353 de elevi, repartizați în 59 de clase, în 1988-1989 efectivul total al elevilor a fost de 1621, aflați în 44 de clase, pentru ca în 1993-1994 să existe 1752 de elevi în 55 de clase.
Pe parcursul timpului, instituției i s-a modificat numele.Astfel, înființată in 1966, aceasta a purtat denumirea de Grupul școlar Profesional şi Tehnic „Industria Sârmei„, din toamna anului 1979 s-a numit Grupul Scolar „Combinatul Metalurgic Câmpia Turzii, iar de pe la începutul anilor ’80 figurează cu actualul nume Grupul Școlar Industrial Metalurgic„.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
