Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Interviu. Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: Despre alegerea căii preoției pot să spun că nu a fost o chemare timpurie, ci mai degrabă a fost lucrarea lui Dumnezeu în viața mea, prin care efectiv mi-a îndreptat pașii spre această sublimă misiune

Omul sfințește locul

Implicarea în păstrarea tradiției și a valorilor spirituale reprezintă țelul suprem pentru orice preot, dar și pentru un bun creștin. Credincioșii trăiesc alături de preot și parohie o armonie perfectă în realizarea tuturor obiectivelor propuse. Se spune că omul sfințește locul – un citat care se potrivește foarte bine părintelui Cerceș Virgil, un om dedicat profesiei. În acest număr al săptămânalului Ziarul 21 îl avem ca invitat pe părintele Cerceș Virgil, preot paroh la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Câmpia Turzii, un om care, pe parcursul anilor, a realizat foarte multe pentru credincioși și pentru parohie.

Rep.: Pentru început, în numele cititorilor ziarului Ziarul 21, vreau să vă mulțumesc că ați acceptat să ne acordați acest interviu. Vă rog să ne spuneți câteva date biografice.

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: Mă numesc Cerceș Virgil și m-am născut în data de 10 noiembrie 1969, în localitatea Cătina, județul Cluj, din părinții Anisia și Vasile Cerceș, într-o familie binecuvântată de Dumnezeu cu 10 copii, eu fiind al optulea. Sunt căsătorit cu Liana-Florina de 27 de ani.

Rep.: Unde ați urmat cursurile școlii primare și gimnaziale, dar și ale altor forme de învățământ?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: Cursurile școlii primare le-am urmat în localitatea Cătina, satul meu natal, fiind anii lipsei grijilor, ai bucuriilor și ai primilor pași pe tărâmul științei – ani care mi-au rămas în amintire ca o adiere de vânt lin în arșița vieții și ca o chemare permanentă spre acasă. La vârsta de 14 ani am părăsit satul natal, urmând cursurile liceale în Cluj-Napoca, în perioada 1984-1988. După cinci ani de la absolvirea liceului, timp în care am satisfăcut stagiul militar, în toamna anului 1993 am bătut la porțile Facultății de Teologie din Cluj-Napoca, unde, după susținerea examenului, am fost declarat admis.

Facultatea am absolvit-o în anul 1997. Fiind un iubitor al istoriei și dorind să aprofundez trecutul Bisericii, m-am înscris la concursul de admitere pentru Studii Aprofundate (masteratul de astăzi), profil Teologie, specializarea Teologie Istorică, din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-am absolvit în anul 1998.

În anul 2004 am fost admis la studii doctorale, la Catedra de Istorie Bisericească Universală din cadrul aceleiași universități. În timpul studiilor doctorale, am fost plecat cu o bursă de studii în Grecia, la Atena, între anii 2008-2010, având marea bucurie să studiez la instituția unde Sfântul Nectarie a fost director și duhovnic. Studiile doctorale le-am finalizat în anul 2015, primind titlul de doctor în teologie.

Rep.: Când și cum ați simțit chemarea spre Dumnezeu?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: Despre alegerea căii preoției pot să spun că nu a fost o chemare timpurie, ci mai degrabă a fost lucrarea lui Dumnezeu în viața mea, prin care efectiv mi-a îndreptat pașii spre această sublimă misiune. Poate a fost și darul de la Dumnezeu pentru părinții mei, care și-au dorit ca măcar un băiat dintre cei șase (noi suntem șase băieți și patru fete) să fie preot.

La noi în sat, nefiind biserică, mergeam aproximativ 8 km dus-întors pe jos, pe drum de țară, duminica și la sărbători, la Sfânta Liturghie, unde eram nelipsiți. Oamenii, adesea, îi spuneau mamei că este ca o cloșcă cu puii ei, fiindcă noi îi însoțeam întotdeauna pe părinți la biserică. Cred că de aici vine chemarea mea – eu neavând niciun merit.

Rep.: Ne puteți spune unde ați primit repartiție după terminarea studiilor și cum a fost la început?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: Am fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Suatu, în noiembrie 1997. Cu multă emoție am slujit prima Sfântă Liturghie. De asemenea, emoționantă a fost și întâlnirea cu fiii mei duhovnicești (credincioșii parohiei). Eram doi copii – eu și preoteasa – iar credincioșii îmi spuneau „părinte”.

Aici am slujit doar 9 luni, atât cât stă un copil în pântecele maicii sale. Așa a fost pentru mine prima parohie: ca un copil în pântecele maicii sale – este vorba de harul lui Dumnezeu care m-a ținut. Cel mai mare dar pe care l-am primit de la credincioșii din Suatu și de la Dumnezeu a fost faptul că, atunci când a trebuit să plec, unul dintre ei a strigat în gura mare, în biserică: „Unde pleci, părinte, că eu abia aștept să vină duminica să vin la Sfânta Liturghie!”

Despre mine este vorba aici sau despre Harul lui Dumnezeu revărsat în Sfânta Liturghie?

Rep.: Cum și când ați ajuns la Câmpia Turzii?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: La Câmpia Turzii am ajuns în toamna anului 1998, la cea mai veche parohie din oraș. Actuala biserică parohială datează din anul 1910, an când s-a pus piatra de temelie. Înainte de anul 1910, parohia a avut o bisericuță de lemn. Aici am întâlnit oameni frumoși și inimoși și am slujit împreună cu părintele Augustin Câmpean, preot vrednic și bun. După ani de slujire, mi-am dat seama că Dumnezeu mi-a rânduit locul (credincioși și preot împreună-slujitor) cel mai potrivit pentru misiunea mea preoțească, în oraș mai existând încă patru parohii. Încă de la începuturile preoției, mi-am dorit să ajung la o parohie unde să se oficieze cât mai multe rugăciuni și nu doar duminica și la sărbători. Cea mai complexă și înălțătoare slujbă în cultul ortodox este Sfânta Liturghie, care nu este altceva decât o bucurie continuă a Nașterii și a Învierii Domnului și de sfințire a vieții noastre. La noi, săvârșindu-se zilnic această slujbă, pentru mine, fiecare zi este o sărbătoare.

Rep.: Care au fost cele mai importante momente de sărbătoare ale acestei biserici?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: – Au fost și multe alte momente înălțătoare, dintre care amintesc venirea în parohie a arhiereilor noștri: în anul 2010, s-a sfințit iconostasul de către ÎPS Irineu și, în anul 2020, a avut loc o altă slujbă arhierească pentru binecuvântarea lucrărilor bisericii de către ÎPS Andrei.

Un alt moment cu o încărcătură sufletească deosebită a fost înființarea organizației de tineret, Liga Tinerilor Creștin Ortodocși Români – filiala Câmpia Turzii (LTCOR), care a funcționat în parohia noastră, având un program bogat în activități: sâmbăta Paraclisul Maicii Domnului și convorbiri duhovnicești; tabere duhovnicești vara; pelerinaje; organizarea de seri duhovnicești la nivel de oraș; vizite la bolnavi; concert de colinde etc.

Rep.: Ce s-a realizat pentru comunitatea parohiei în perioada în care ați slujit?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: – Tot prin purtarea noastră de grijă, s-a pictat și amenajat Paraclisul Sfântul Mucenic Victor de la Colegiul Tehnic „Victor Ungureanu”, care s-a sfințit în noiembrie 2007. O contribuție însemnată la amenajarea acestui paraclis au adus și tinerii din LTCOR, prin pictarea acestuia. Odată cu venirea mea la Câmpia Turzii s-au organizat pelerinaje la mănăstirile din toată țara și în străinătate. Satisfacția acestor pelerinaje a fost bucuria de pe chipurile oamenilor când au ajuns în locuri cu o încărcătură duhovnicească deosebită, întâlnind oameni evlavioși, de la care au primit cuvânt de învățătură, sfaturi și binecuvântare.

Rep.: Cum trebuie să fie relația credincios–biserică–preotul paroh?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”:– Relația preotului cu credincioșii pe care îi păstorește derivă din însuși modul cum îl numesc oamenii pe preot – părinte. Este relația dintre părinți și fii. Așa cum un părinte se îngrijește de copiii lui, tot așa și preotul trebuie să poarte grijă de toți parohienii lui. Uneori, este foarte greu, însă trebuie să conștientizezi că misiunea nu o faci singur, ci ești împreună-lucrător cu Cel care te-a făcut părinte, adică Dumnezeu. De asemenea, o atenție sporită și o slujire delicată este aceea de a te îngriji, pe de-o parte, de credincioșii bolnavi trupește, cercetându-i atât la casele lor, cât și prin spitale, iar pe de altă parte de bolnavii sufletește, lucrând… cu timp și fără timp… (2 Tim. 4, 2), în scaunul spovedaniei.

Rep.: Care sunt trăirile comuniunii din parohia dvs. în cele două mari sărbători, Nașterea și Învierea Mântuitorului?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: – Cele două mari sărbători, Nașterea Domnului și Învierea, sunt precedate de perioade lungi de pregătire, în care omul conștientizează că se apropie de un eveniment deosebit și, prin post, spovedanie, iertare și împăcare, încearcă să fie mai bun, mai atent la viața lui. Tradițiile creștine care împodobesc aceste sărbători contribuie la profunzimea acestor mari evenimente.

Rep.: Ne puteți spune câteva cuvinte despre relația bisericii cu autoritățile locale?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: – În cadrul slujbelor bisericii avem o cerere specială în care rostim: „…ne rugăm pentru mai marii orașelor și ai satelor…” (Liturghier). De aici rezultă relația bisericii cu autoritățile locale sau naționale. Este o relație între părinte și fii, relație care implică toată responsabilitatea. Mântuitorul Însuși ne spune: „Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mc. 22, 21), iar Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă cu cuvintele: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu…” (Rom. 13, 1). Să nu uităm că și autoritățile fac parte din biserică și sunt fiii bisericii, însă trebuie să le acordăm cinstea cuvenită, ca unora ce sunt mai marii orașelor. Relația mea cu autoritățile s-a bazat pe aceste principii enunțate mai sus.

Rep.: De curând ați făcut investiții în infrastructura bisericii. Ce anume mai exact?

Cerceș Virgil, preot paroh, Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”: – De-a lungul anilor de slujire la Parohia Ortodoxă 1 Câmpia Turzii s-au făcut lucrările necesare: s-a montat instalația de încălzire, s-au schimbat geamurile bisericii, s-a schimbat gardul bisericii, s-a renovat și izolat casa parohială, s-a pavat curtea casei parohiale, s-a pavat curtea bisericii, s-a terminat de împrejmuit cimitirul parohial, s-a schimbat iconostasul, s-a pus mochetă în toată biserica, s-au schimbat centralele, s-a schimbat instalația de sonorizare, s-a zugrăvit biserica în exterior, s-a reparat acoperișul, s-a schimbat acoperișul bisericii cu tablă de cupru, s-au făcut lucrări de hidroizolare a pereților bisericii etc. Anul trecut, în 2024, am reușit să schimbăm dușumeaua bisericii, care era de lemn, cu una de marmură și am făcut instalația de încălzire în dușumea; s-a schimbat Sfânta Masă în Sfântul Altar etc.

Pentru toate aduc slavă și mulțumire lui Dumnezeu!