Istoria Bradului de Crăciun în România
Bradul de Crăciun este astăzi unul dintre cele mai importante simboluri ale sărbătorilor de iarnă în România. Deși pare o tradiție veche, el a fost adoptat relativ târziu, dar a devenit rapid foarte îndrăgit de oameni.
Obiceiul împodobirii bradului provine din spațiul german, unde bradul era considerat un simbol al vieții și al speranței, deoarece rămâne verde chiar și în timpul iernii. În România, bradul de Crăciun a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai întâi în Transilvania și apoi în București, în timpul domniei regelui Carol I.
La început, bradul era prezent doar în familiile bogate și era decorat cu lumânări, mere, nuci și figurine din hârtie. Treptat, tradiția s-a răspândit în toată țara, ajungând și în mediul rural, unde a fost asociată cu sărbătoarea Nașterii Domnului.
Bradul nu era un simbol necunoscut românilor, deoarece el era folosit și în alte tradiții, cum ar fi la nunți sau la înmormântări, ca semn al vieții și al continuității. În perioada comunistă, bradul de Crăciun a fost numit „pom de iarnă”, iar semnificația religioasă a fost descurajată, însă oamenii au păstrat obiceiul în familie.
Astăzi, bradul de Crăciun este prezent în aproape fiecare casă, fiind decorat cu globuri, luminițe și alte ornamente. El simbolizează bucuria, speranța și unitatea familiei în timpul sărbătorilor de iarnă.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
