LIMBA ROMÂNĂ – de prof. Victor Moldovan

Cuvintele limbii române
le-am preasfințit
înainte de a se întrupa
în balade și legende;
Le-am purtat pe umerii sufletului
în leagănul poruncii.
Cronicarii și-au înmuiat pana
în sângele istoriei străbune
și “biruit-au gândul” să știm
cine suntem și de unde venim,
de ce plângem,
de ce râdem,
de ce iubim,
de ce glumim.
Între două năvăliri barbare
pălmașii au brăzdat ogoarele
cu plugul de lemn,
să rodească pe vatra încinsă
pâinea rotundă și rumenită,
frântă în codrii aburinzi
pentru ieri, azi, mâine,
întru izbăvire si mântuire.
Astfel ieșit-a în lumină
biruitoare – lucind, strălucind
ca o stea,
limba română – România mea
V. Moldovan















