Într-o lume dominată de tehnologie de serie și producție rapidă, există oameni care demonstrează că inovația adevărată se poate naște într-un garaj. Cu răbdare, ingeniozitate și o pasiune rar întâlnită, un creator local transformă schițele în prototipuri funcționale, construind machete metalice, roboți telecomandați și utilaje complet operaționale. De la un tanc de 120 de kilograme, până la un camion de transport de aproape doi metri, totul este realizat manual, piesă cu piesă, folosind scule adunate în ani de zile și chiar un strung construit din piese recuperate de la fier vechi. Este povestea unui hobby care a devenit artă inginerească și dovada că „garajul” poate fi uneori cel mai bun laborator de inovație.

Adrian Soporan: O scurtă descriere (nume, prenume, ocupație)
A.C.M.: Mă numesc Moldovan Cornel Adrian, locuiesc în Câmpia Turzii și îmi place să îmi petrec timpul construind roboți.
Rep.: Ce v-a motivat să transformați un simplu hobby într-un proces complex, de la desen tehnic la prototip final, realizat chiar în garajul dumneavoastră?
A.C.M.: Am desenat întotdeauna mult, dar simțeam că lipsește ceva. Desenele rămâneau doar niște imagini pe hârtie, fără viață sau mobilitate. Fără cunoștințe în domeniu, am decis că este momentul să pun bazele unui proiect care să îmbine pasiunea pentru tancuri cu cea pentru roboți.
Desigur, au existat trei versiuni eșuate înainte de macheta actuală de tanc, însă acele încercări mi-au oferit experiență și m-au ajutat să îmi dezvolt imaginația și gândirea pe partea mecanică și electrică. Am învățat să vizualizez fiecare etapă în funcție de piesele disponibile sau pe care le puteam găsi la centrele de reciclare.
Construirea unei machete de tanc complet metalice, în garaj, a durat mult timp deoarece îmi lipseau numeroase scule și, de asemenea, un spațiu gândit special pentru astfel de proiecte. Încă lucrez la amenajarea garajului, sunt abia la început.

Rep.: Care a fost cea mai mare provocare tehnică în construirea tancului full-metal de 120 kg și ce v-a impresionat cel mai mult la rezultatul final?
A.C.M.: Pe partea tehnică, una dintre cele mai mari provocări a fost realizarea senilelor și a ansamblului de roți. Neputând reproduce piesele exact ca la un tanc real, a trebuit să găsesc variante alternative pentru construirea senilelor, roților, lanțurilor și pinioanelor. După multe teste, am obținut rezultate bune. Senilele preiau toate forțele de frecare și impactul cu obstacolele, așa că trebuiau să fie foarte rezistente.
Ca rezultat final, după luni de muncă, sunt surprins de rezistența machetei, pe care am supus-o unor testări dure, special pentru a forța cedarea unor piese și a descoperi problemele. Chiar în acest moment, lucrez la noua versiune, mult mai rigidă și îmbunătățită.
Rep.: Camionul de 1,8 metri, destinat transportului și service-ului pentru tanc, este o realizare majoră. Ce detalii tehnice îl fac unic și cât timp a durat construcția lui?
A.C.M.: Ideea camionului de transport, service, mentenanță și recuperare a apărut din necesitate. Am participat cu macheta de tanc la o mică demonstrație, unde am rămas fără baterii după două ore de manevre — baterii second-hand, din motive financiare. M-am trezit cu 120 kg de metal pe care patru persoane nu le puteau deplasa ușor.
Atunci mi-a venit ideea: aveam nevoie de un camion care să asigure transportul pe distanțe mai mari, să suporte până la 300 kg încărcătură, să poată încărca bateriile tancului, să fie dotat cu troliu pentru recuperare, alimentare pentru laptopul de control FPV și spațiu pentru chei, scule și un set de baterii de rezervă. Am construit camionul cu două punți (4×6), fiecare punte având diferențial și motor de 500 W, plus două baterii de 70 Ah. În viitor, îi voi atașa și un trailer pentru a transporta cel de-al doilea proiect aflat în lucru.

Rep.: Lucrați acum la un robot EOD Bomb Disposal și la versiunea a doua a tancului. Cu ce va veni nou această generație și unde vedeți aplicațiile practice ale acestor proiecte?
A.C.M.: Robotul EOD este un proiect imaginar mai vechi, pe care am reușit să îl pornesc abia acum o lună, după ce am strâns suficiente piese: roți, senile, motoare, actuatoare și componente electrice. Inițial, vreau să construiesc un robot care să poată fi utilizat pentru dezamorsarea bombelor, dar totodată să fie util în garaj, pentru ridicarea diverselor greutăți. Versiunea 2 a tancului va fi o variantă mult îmbunătățită a actualului model: mai rezistentă, mai rapidă, cu autonomie ridicată, cu piese și senile întărite, dotată cu trei camere FPV (una pentru condus și două pentru turelă). Este posibil să poată fi operată de unul sau de doi piloți. Va avea un sistem nou al tunului, mai complex, cu stabilizare, o mitralieră în limitele legislației, sistem de fumizare și, posibil, o variantă destinată comercializării. Dacă actualul model, cu două motoare de 200 W, poate împinge o mașină, următorul va avea 1400 W pentru a reda senzația de putere a unui tanc real.

Rep.: Ați construit chiar și un strung homemade din piese reciclate. Ce rol a avut acest utilaj în evoluția proiectelor dumneavoastră și cum vă ajută în realizarea componentelor personalizate?
A.C.M: Da, l-am construit din necesitate. De multe ori alergam de la un meseriaș la altul, care fie nu avea timp, fie avea costuri prea mari, fie perioade de execuție foarte lungi. În plus, se întâmpla să greșesc unele piese și trebuia să o iau de la capăt.
Tancul l-am realizat în mare parte cu un polizor unghiular, un aparat de sudură și o mașină de găurit de mână, plus multe drumuri la strungari. Dar fără un strung propriu nu puteam duce proiectele la nivelul dorit.
Ambiția a venit din nevoie și din considerente financiare. Prin centrele de fier vechi am reușit să găsesc plăci de metal groase de 20–30 mm, din care am construit corpul strungului. Am adăugat două axe pline de precizie pentru căruciorul strungului, montat pe rulmenți. După 3–4 luni, am reușit să realizez primele piese și să îmi adaptez singur toate componentele necesare, deși studiile mele sunt în economie, nu în strungărie.















