Puțini știu că Turda a găzduit, timp de peste un secol, unul dintre cele mai impresionante poduri din lemn din Transilvania. Cunoscut sub numele de „Podul de Aur” (Arany híd), podul care traversa râul Arieș a reprezentat o adevărată performanță inginerească a începutului de secol XIX și un motiv de mândrie pentru comunitatea locală.
Construcția podului a început în 1804 și a fost finalizată în 1815, fiind realizată din fonduri publice ale orașului Turda, cu sprijinul și munca locuitorilor. Proiectul a fost coordonat de János Kovácsi, un maestru constructor din Turda, recunoscut pentru soluțiile tehnice ingenioase aplicate într-o perioadă în care ingineria modernă era încă la început.
Podul se remarca printr-o structură unică pentru acea vreme: era complet acoperit, realizat integral din lemn și nu avea stâlpi de susținere în albia râului, fiind sprijinit exclusiv pe maluri. Arcul de lemn care susținea întreaga construcție oferea stabilitate și rezistență, făcând din Podul de Aur o realizare rar întâlnită în regiune.

Capetele podului erau construite din piatră masivă, conferindu-i un aspect monumental și asigurând protecția structurii. De-a lungul timpului, podul a fost întreținut cu grijă, rămânând funcțional zeci de ani și jucând un rol esențial în viața economică și socială a orașului, într-o perioadă în care alte legături rutiere sau feroviare nu existau.
Descris cu admirație de Orbán Balázs în lucrarea „Orașul Turda și împrejurimile”, Podul de Aur era considerat una dintre cele mai frumoase construcții ale Transilvaniei și un simbol al ingeniozității locale. Pentru turdeni, acesta nu era doar un pod, ci un emblemă a progresului și a spiritului comunitar.
Astăzi, Podul de Aur nu mai există, însă imaginile de epocă și mărturiile istorice păstrează vie memoria unei construcții care a demonstrat că, încă de acum peste 200 de ani, Turda era capabilă de realizări tehnice de excepție.















