Psiholog Marcel Nițan: Dulcele binefăcător din trecut, pericolul din prezent: ce ne spune evoluția despre dulciuri și cum gestionăm tentațiile moderne
În vremuri străvechi, când oamenii trăiau în triburi și culegeau hrana din natură, gustul dulce era un semnal de siguranță. Fructele coapte, bogate în calorii și vitamine, însemnau energie, iar instinctul de a le prefera și de a le consuma în cantități mari era o condiție a supraviețuirii. A mânca ceva dulce însemna a trăi mai mult. Astăzi, același instinct ne joacă feste.
De ce ne plac dulciurile? O moștenire din savană
Creierul nostru a evoluat lent, în timp ce lumea s-a schimbat. Dacă acum mult timp zahărul era rar și prețios, acum, dulciurile ne înconjoară la fiecare pas: de la micul dejun „sănătos” până la sucurile care însoțesc masa de prânz sau gustările de la birou. Însă mecanismul primitiv care ne face să salivăm la vederea unei prăjituri nu știe că trăim în secolul abundenței. Pentru mintea noastră, trăim tot în vremuri de „foamete”. Iar problema se agravează în cazul copiilor, ale căror gusturi se formează devreme și care devin ușor dependenți de gustul intens și artificial al zahărului.
Riscuri ascunse în ambalaje colorate
Consumul excesiv de zahăr este asociat cu obezitate infantilă, tulburări de atenție, carii dentare, dar și cu dezechilibre emoționale. Studiile recente arată că un consum regulat de zahăr afectează sistemul de recompensă al creierului, asemănător cu mecanismele implicate în adicții. Mai pe scurt: cu cât mănânci mai des dulce, cu atât simți mai puțin plăcerea și ai nevoie de mai mult.
În cazul copiilor, acest efect este amplificat. Dulcele devine o „monedă de schimb” emoțională – răsplată, consolare, plictiseală sau chiar afecțiune. Dar când creștem adulți care mănâncă pe fond emoțional, ne pregătim terenul pentru un alt tip de consum problematic.
Ca exemplu, zahărul creează mai rapid dependență decât consumul unui pahar de vin pe zi.
Cum reducem consumul? Patru perspective complementare
- Emoțional: învățați să recunoașteți emoțiile care duc la consum – anxietatea, singurătatea, frustrarea. În loc să vă „anesteziați” cu zahăr sau dulciuri rafinate, căutați moduri mai sănătoase de exprimare: jurnal, discuții cu un prieten, terapie sau meditație.
- Comportamental: Schimbarea obiceiurilor e mai eficientă decât voința. Evitați să oferiți dulciuri ca recompensă – lăudați comportamentul sau oferiți alte recompense, nu răsplătiți cu dulciuri.
- Fiziologic: Aveți grijă la somn, hidratare și mese regulate. Foamea fiziologică e adesea confundată cu pofte emoționale. Un corp echilibrat este mai puțin vulnerabil la tentații.
- Cognitiv: Observați ce vă spuneți în minte (dialogul interior). Dacă gândul e „merit ceva bun după ziua asta grea”, întreabă-te: e bun doar dacă are zahăr? Ce altceva ar putea însemna „răsfăț” pentru mine? Schimbarea începe cu întrebări bine formulate.
Recomandare finală: nu luptați cu pofta – înțelegeți-o.
Pofta de dulce nu este dușmanul dumneavoastră, ci un mesaj. E semnul că ceva din viața dumneavoastră cere atenție, alinare, echilibru. Nu vă învinovățiți pentru instinctele dumneavoastră – ele au fost cândva utile. Dar, acum este momentul să le dați un sens nou. Iar dacă sunteți părinte, începeți prin a arăta copilului dumneavoastră că bucuria nu vine din ambalaj, ci din prezență.
Încercați o zi fără zahăr adăugat. Observați cum vă simțiți. Nu pentru că trebuie, ci ca un experiment. Un pas mic spre o relație mai conștientă cu ceea ce pui în corpul dumneavoastră.
(în imagine este o pictură de pe pereții unei peșteri din Spania care reprezintă culegerea mierii, acum cca. 8000 ani)
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
