Psiholog Marcel Nițan: Las’ că merge și-așa! (De ce iubim improvizația mai mult decât planul)
Începând cu această ediție, vom publica o serie de articole inspirate din economia comportamentală. Adică despre efectele factorilor psihologici, cognitivi, emoționali, culturali și sociali asupra deciziilor indivizilor și instituțiilor, pentru a accepta că nu suntem perfect raționali. Astfel, putem decide mai conștient, ne putem gestiona mai bine resursele și vom acționa în mod coerent cu propriile obiective și valori.
Astăzi:
Las’ că merge și-așa! (De ce iubim improvizația mai mult decât planul)
Există o lege nescrisă a vieții noastre cotidiene: dacă ceva funcționează cât de cât, înseamnă că e perfect. „Las’ că merge și-așa!” e principiul nostru național de optimizare. Îl aplicăm democratic — de la meșterul care „mai bate un cui” în loc să repare cum trebuie, până la instituția care asfaltează doar jumătate de stradă, „că nu mai sunt fonduri”.
Economia comportamentală are un nume pentru această atitudine: aversiunea față de efort combinată cu iluzia competenței. Pe scurt, creierul nostru e leneș și foarte sigur pe el. Ne place să credem că ne pricepem, chiar și când dovezile ne contrazic.
La noi, acest reflex se vede peste tot: cabluri trase „temporar” care stau acolo de cinci ani, site-uri oficiale care n-au mai fost actualizate din 2018, firme care nu schimbă sigla „că e bună, doar s-a decolorat puțin”. Suntem campioni mondiali la soluții provizorii permanente.
Dar problema e că „merge și-așa” nu funcționează prea mult. În timp, improvizațiile costă — bani, timp, nervi, reputație. Psihologii economici spun că această tendință vine dintr-un mecanism de autoapărare: evităm disconfortul de a recunoaște că nu știm, că e greu, că ar trebui să învățăm ceva nou.
Sigur, improvizația are și farmecul ei. Ne-a scos din multe situații imposibile. Ne-a făcut inventivi, creativi, flexibili. Dar când o transformăm în strategie economică — de la reparații până la proiecte publice — deja vorbim despre o cultură a improvizației, nu despre adaptabilitate.
Poate că o economie sănătoasă începe exact în clipa în care nu mai spunem „merge și-așa”, ci „dar dacă ar merge mai bine?”.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
