Premierul Bolojan a ales să guverneze cu bisturiul, dar fără diagnostic. Sub pretextul reluării obsesive a „moștenirii grele”, asistăm la o copie a austerității Băsescu-Boc: tăiem tot, fără discernământ, și dăm vina pe alții. Un plan încropit în grabă, într-o săptămână, fără consultări, fără analize de impact, fără respect pentru oamenii acestei țări.
România nu e în colaps economic. Are o economie cu 46% mai mare decât în urmă cu trei ani, investiții publice record, 180.000 de locuri de muncă nou create, șantiere în toată țara, salarii și pensii crescute. Adevărul, oricât de inconfortabil ar fi pentru unii, este că această „criză” este indusă, nu reală.
Iar legenda cu „greaua moștenire” e un basm electoral reciclabil. Să fim corecți: PSD a preluat guvernarea cu un deficit scăpat de sub control de Executivul PNL-USR, cu o datorie publică urcată de la 34% la 49% din PIB, cu împrumuturi uriașe făcute în pandemie și dobânzi explodate. Nu am făcut rectificări bugetare tocmai pentru a evita derapajele electorale. Iar 80% din deficit a mers în investiții – nu în risipă, ci în spitale, drumuri, școli, rețele de apă și canalizare. Asta înseamnă viitor, nu faliment.

Dar în loc să consolideze aceste direcții, Bolojan alege calea cea mai ușoară: tăieri haotice, frică generalizată și transformarea bugetarilor în inamicul public numărul 1!
Unde e curajul real? Ce s-a întâmplat cu:
❌ impozitul de 1% pe cifra de afaceri a multinaționalelor?
❌ taxarea tranzacțiilor cu criptomonede?
❌ impozitarea câștigurilor speculative de pe bursă?
Toate aceste măsuri esențiale au fost eliminate discret din programul economic al domnului Bolojan. De ce? Pentru că deranjau interese mari. Între timp, 60% din veniturile românilor se duc pe alimente, bani încasați de mari retaileri care externalizează profiturile și raportează venituri zero în România. În același timp, IMM-urile românești, cele care generează 80% din PIB, sunt taxate până la sufocare, fără sprijin, fără programe de dezvoltare, fără schemă de protecție.

Mai mult: ați demonizat angajații statului – profesori, medici, polițiști, funcționari. Sporurile lor – adesea compensatorii pentru salarii mici, gândite ca o soluție temporară – au fost aruncate în aerul opiniei publice ca privilegiu. Ați reușit să învrăjbiți societatea, ca în 2010. Și v-ați făcut scut din ura publică, nu din argumente.
Nu, domnule premier, nu trebuie curaj să tai salarii, ci să reglementezi marile averi, să pui ordine în marile companii care fac profituri uriașe, dar contribuie infim. Acolo nu vă atingeți. Mergeți la sigur: tăiați de la cei care nu pot riposta.
Germania, Franța, Spania – toate s-au dezvoltat cu deficite. Au investit. Nu și-au speriat populația. Nu au aruncat vina pe cetățeni. România are un plan de ajustare fiscală pe 7 ani, agreat cu Comisia Europeană. Nimeni nu ne cere să intrăm cu drujba în economie. Doar domnul Bolojan pare să creadă că speriind o țară întreagă își poate construi un profil de reformator.
Adevărata problemă nu este deficitul, ci panicarea populației, scăderea drastică a puterii de cumpărare și distrugerea încrederii în viitor. Auziți doar despre tăieri. Dar unde e dezvoltarea? Unde sunt măsurile pentru colectare mai bună? Unde e digitalizarea ANAF? Unde e viziunea?
Și, în sfârșit, bomboana de pe coliva acestui „program de redresare”: blocarea proiectelor CNI și a programului Anghel Saligny, motorul investițiilor locale. Cum să îți bați joc de mii de proiecte în desfășurare? Cum să condamni comunitățile locale la stagnare și sărăcie?

România are nevoie de stabilitate, de echilibru, de investiții, de colectare eficientă și combaterea evaziunii. Nu de ură, nu de teamă, nu de „vinovați de serviciu”. Nu de un premier care vrea să taie, fără să înțeleagă ce distruge.
Domnule Bolojan, ați învrăjbit o societate întreagă și ați pus anatema pe angajații statului – cei care, zi de zi, țin în picioare sistemele esențiale.
Întrebarea nu este dacă puteți tăia.
Întrebarea e: chiar înțelegeți ce faceți?















