USR dovedește încă o dată că nu înțelege regulile jocului geopolitic. Când le convine, critică SUA și pe Donald Trump (apoi șterg postările după ce ajung demnitari), dar se declară proeuropeni necondiționat, în timp ce ridică bariere artificiale în fața Chinei – un stat cu care România are un parteneriat de lungă durată și care, spre deosebire de alte mari puteri, nu a manifestat niciodată intenții agresive la adresa noastră. Geopolitica nu înseamnă slogane, ci pragmatism și capacitatea de a construi relații multiple, durabile și profitabile.
România a înregistrat în 2023 exporturi de aproximativ 137,34 miliarde USD, în creștere cu 6,9% față de anul anterior, dar importurile au depășit 154,12 miliarde USD, generând un deficit comercial semnificativ. Acest dezechilibru arată cât de importantă este diversificarea surselor de creștere și investiții. În noiembrie 2024, România a importat din China produse în valoare de 763,97 milioane USD, cu un maxim de 930,22 milioane USD în luna precedentă. În schimb, relațiile cu Turcia au atins în 2022 un volum de schimburi comerciale de 10,285 miliarde USD, cu un excedent pentru România de peste 3,6 miliarde USD. Totodată, peste 7.000 de companii turcești activează deja în România, aducând investiții de peste 7,5 miliarde USD.

India și Azerbaidjan rămân parteneri insuficient valorificați, dar cu un potențial uriaș. India este un lider global în IT și farmaceutice, iar România are nevoie de expertiza și piața ei uriașă pentru exporturi agroalimentare și cooperare universitară. Azerbaidjan, la rândul său, reprezintă o sursă de energie strategică – gaz și petrol – și poate deveni un partener de încredere pentru securitatea energetică a României, într-o perioadă de instabilitate regională.
Domeniile-cheie unde România poate câștiga sunt clare: industria auto și echipamentele electrice, unde exporturile sunt deja puternice; sectorul IT, cu peste 100.000 de specialiști recunoscuți internațional; energia verde și convențională, unde parteneriatele cu Azerbaidjan și Turcia sunt vitale; agricultura și procesarea alimentară, care ar putea deschide piețe uriașe în China și India.

Pentru ca aceste direcții să devină realitate, România are nevoie de măsuri clare și imediate:
Un Consiliu Național pentru Diversificarea Parteneriatelor Economice, care să coordoneze și să promoveze relațiile cu piețele din afara UE.
Acorduri comerciale bilaterale extinse cu China, India, Turcia și Azerbaidjan, pentru reducerea barierelor tarifare și non-tarifare.
Crearea de coridoare logistice directe: linii maritime Constanța–Istanbul–Baku și linii aeriene directe București–Delhi și București–Shanghai, pentru a stimula comerțul și turismul.
Centre de promovare a exporturilor românești la Beijing, New Delhi și Baku, sub coordonarea ministerului de externe și a ministerului economiei.
Parteneriate în educație și cercetare: burse comune România–India pentru IT și inginerie, programe universitare mixte cu China în domeniul energiei verzi și cooperare tehnică cu Azerbaidjanul în domeniul resurselor energetice.

Sprijin pentru investiții reciproce: stimulente fiscale pentru companiile chineze, indiene sau azere care creează locuri de muncă în România și sprijin diplomatic pentru firmele românești care vor să intre pe aceste piețe.
A fi membru al Uniunii Europene înseamnă a respecta valori comune, dar nu exclude relațiile constructive cu alte state. Din contră, succesul României depinde de abilitatea de a construi punți cu cât mai multe economii majore ale lumii. România trebuie să iasă din logica infantilă a „prieten–dușman” și să înțeleagă că geopolitica este despre echilibru, oportunități și forță economică.
P.S.: Țara care rămâne captivă într-un singur joc riscă să piardă partida. România trebuie să își folosească inteligent poziția geografică și apartenența europeană pentru a deveni un nod economic regional și global. Nu vom crește niciodată doar cu aplauze sterile la Bruxelles – creșterea reală vine din deschiderea spre lume.















