În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși sărbătoresc Schimbarea la Față a Domnului, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul bisericesc, cu profunde semnificații teologice și spirituale.
Această sărbătoare amintește de momentul în care Iisus Hristos S-a arătat în slavă dumnezeiască pe Muntele Tabor, în fața a trei dintre ucenicii Săi: Petru, Iacov și Ioan. Acolo, Mântuitorul și-a schimbat înfățișarea, fața Sa strălucind ca soarele, iar hainele devenindu-i albe ca lumina. Alături de El au apărut Moise și Ilie, vorbind cu El despre patimile ce aveau să urmeze.
Pentru credincioși, Schimbarea la Față este un îndemn la transformare interioară, la luminarea sufletului prin credință, rugăciune și fapte bune. Este o zi în care suntem chemați să ne desprindem de grijile materiale și să reflectăm asupra propriei noastre vieți, asupra relației noastre cu Dumnezeu și cu cei din jur.

Tradiții și obiceiuri
În tradiția populară românească, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de Probojenia. Se spune că de acum înainte toamna începe să-și facă simțită prezența, frunza începe să îngălbenească, iar cucul amuțește. Este momentul în care natura începe, subtil, să se transforme, reflectând parcă schimbarea interioară la care suntem și noi chemați.
Mulți credincioși aleg să meargă la biserică în această zi, să se spovedească și să se împărtășească. Este dezlegare la pește, chiar dacă ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, o excepție oferită de Biserică pentru frumusețea și importanța acestei sărbători.
În lumea satului, există obiceiul de a nu mai lucra în ziua de Schimbarea la Față, considerându-se că este o zi sfântă, în care cei care muncesc pot fi „proboziți”, adică mustrați sau pedepsiți de divinitate.















