Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
În toamna anului 1972, când Şcoala Generală Nr. 1 s-a mutat în clădirea nouă din strada Gheorghe Barițiu, în fostul eilocal, în centrul oraşului, se înființează Şcoala Generală Nr. 5, cu clasele 1-IV, care a funcționat ca atare până la vara anului 1977.
La începutul anului şcolar 1977-1978, în urma modificărilor survenite în învăţământ, Liceul Real-Umanist a devenit şcoală generală, cu denumirea de Școală Generală Nr. 5. Edificiul, baza materială, precum şi cadrele didactice, erau moștenite de la fostul liceu. Concomitent, au fost folosite cele patru săli de clasă ale vechii şcoli nr 1 din Piața Mihai Viteazul (în 1979 localul respectiv s-a demolat pentru reconstrucția centrului civic al oraşului) şi clădirea şcolii din cartierul Sâncrai.
Statistica anului şcolar 1977-1978 arată că şcoala a funcţionat cu 33 de clase (21 de şcoală generală, 6 de liceu curs de zi în lichidare şi 6 de liceu seral), având un efectiv total de 1123 de elevi, din care 707 la şcoală generală, clasele I-VIII, 213 la liceu curs de zi clasele XI-XII şi 203 la liceul seral clasele XI-XIII Numărul total al cadrelor didactice era de 37, din care 20 erau profesori, 12 învățători şi 5 maiştri instructor. Bibliotecaşcolii avea, la finele anului 1977, un fond de 16910 volume.
În 1979, edificiului central i se aduce o extindere, cu 9 săli de clasă. Tot în acel an, în curtea şcolii au fost inaugurate alte două construcţii noi sala de gimnastică, dotată cu aparatură necesară şi un atelier-şcoală pentru practica elevilor.
Atunci când, în toamna anului 1990 se reînființează Liceul Teoretic, Şcoala Generală Nr. 5 reintră în componenţa acestuia.















