„De pe vremea lui Pazvante” – Cine a fost personajul din spatele expresiei?

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Dacă ați auzit vreodată pe cineva spunând cu un oftat „Asta-i de pe vremea lui Pazvante…”, să știți că nu e doar o vorbă aruncată în vânt. În spatele ei stă un personaj real – un om care a trăit în secolul al XVIII-lea și care a devenit atât de faimos (sau temut), încât numele său a intrat în folclorul românesc.

Cine a fost Pazvante Chiorul?

Pazvante (în turcă Pasvan Oglu) era un lider militar otoman originar din Vidin, un oraș de pe malul bulgăresc al Dunării. Trăind între anii 1758 și 1807, el s-a răzvrătit împotriva Porții Otomane și și-a condus propria armată de haiduci și mercenari, semănând teroare în Țările Române, în special în Oltenia și Muntenia. Supranumele de „Chiorul” venea, se pare, de la faptul că își pierduse un ochi într-o luptă.

Pazvante era cunoscut pentru raidurile sale violente: incendia sate, jefuia orașe și lăsa în urmă ruine și groază. Într-o perioadă în care Imperiul Otoman slăbea, el și-a creat un fel de mini-regat personal în nord-vestul Bulgariei, independent de voința sultanului.

Teroare pe malul Dunării

Se spune că, atunci când se apropia armata lui Pazvante, țăranii fugeau în păduri sau se ascundeau prin beciuri. Între 1800 și 1802, atacurile lui asupra Olteniei au fost atât de brutale, încât domnitorul fanariot Constantin Hangerli a fost obligat să ceară ajutor turcilor… cei pe care Pazvante, culmea, îi sfida deschis!

Iar imaginea sa s-a întipărit adânc în mentalul colectiv românesc. Nu era doar un tâlhar sau un conducător de oaste rebelă – era o sperietoare, un simbol al vremurilor tulburi, al vechiului, al fricii.

De unde vine expresia?

Tocmai din acele vremuri grele și tulburi, „pe vremea lui Pazvante” a început să însemne „pe vremea veche”, „demult”, „când lumea era altfel” – de regulă mai rău sau mai primitiv. Așa cum azi am spune ironic că ceva e „de pe vremea dinozaurilor”, așa și bătrânii ziceau: „Asta-i de pe vremea lui Pazvante!”

Finalul unei legende

Pazvante a murit în 1807, dar amintirea lui a rămas vie mult după. În mod ironic, deși a fost dușmanul Porții, sultanul Selim al III-lea l-a iertat și chiar l-a recunoscut ca guvernator de Vidin, doar ca să-i domolească setea de putere. A fost îngropat cu onoruri, dar frica pe care a semănat-o a continuat să rodească povești.

Astăzi

Când auzi pe cineva spunând „E de pe vremea lui Pazvante!”, poți zâmbi cu subînțeles. Nu e doar o expresie pitorească – e o fărâmă de istorie, de frică transformată în glumă, de legendă care încă mai dăinuie prin vorbele noastre de zi cu zi.