Copiii și tinerii nu mai sunt atrași de jocurile și tradițiile populare, pe care le consideră adesea „țărănești” și demodate. Această realitate dureroasă ar trebui să ne dea tuturor de gândit, pentru că nu este vorba doar despre o schimbare de gusturi, ci despre o ruptură tot mai vizibilă între generații și identitatea noastră culturală.
Mulți pun această situație pe seama globalizării sau ai fluenței Occidentului. Totuși, nu putem da vina pe alții pentru lipsa noastră de implicare în păstrarea identității naționale.Fiecare țară, indiferent dacă face parte din Uniunea Europeană sau se află în afara ei, are datoria de a-și promova și proteja valorile culturale. Globalizarea nu înseamnă ștergerea identității, ci conviețuirea culturilor, iar acest lucru este posibil doar atunci când știm cine suntem.
Un exemplu grăitor este mărturia lui Nelu Mihășan, coregraful ansamblului folcloric ”Mugurelul” din Câmpia Turzii, care povestea că a mers prin școli pentru a recruta copii dornici să facă parte din ansamblul folcloric „Mugurelu”, însă doar doi copii au răspuns chemării. Contrastul este dureros dacă ne amintim că, în urmă cu 20–25 de ani, un astfel de ansamblu numără 80–100 de copii și participam la festivaluri naționale și internaționale. Această scădere drastică arată nu doar dezinteresul tinerilor, ci și eșecul nostru, ca adulți, de a le transmite dragostea pentru tradiții.
Ce e de făcut? În primul rând, părinții au un rol esențial. Copiii iubesc ceea ce văd și trăiesc în familie. Dacă tradițiile nu mai sunt prezente în casă, ele nu vor fi prețuite nici mai târziu. Apoi, școala și comunitatea trebuie să se implice mai activ, nu doar prin activități formale, ci prin proiecte vii, atractive, care să aducă folclorul mai aproape de sufletul copiilor.
De asemenea, tradițiile trebuie prezentate într-o formă adaptată vremurilor, fără a le altera esența. Dansul popular, portul tradițional, muzica și obiceiurile pot fi puse în valoare prin spectacole moderne, prin mediul online și prin evenimente culturale care să stârnească mândria de a aparține acestui neam.
În concluzie, dispariția interesului pentru tradițiile populare nu este un fenomen inevitabil. Este un semnal de alarmă. Dacă nu acționăm acum, riscăm să pierdem o parte importantă din identitatea noastră. Tradițiile nu sunt rușinea trecutului, ci rădăcinile care ne țin drepți într-o lume aflată într-o continuă schimbare.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
