Trei generații ale familiei Bethlen – destinul unei aristocrații transilvănene

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Contele Bethlen Bálint (1856–1913) a fost una dintre figurile importante ale ramurii transilvănene a familiei Bethlen. Stabilit la Aranyosgyéres, el s-a ocupat de administrarea domeniilor agricole și de consolidarea poziției sociale a familiei în zonă. Pe lângă rolul de mare proprietar, Bálint Bethlen a avut și o activitate publică, fiind implicat în viața politică a epocii dualiste austro-ungare. A fost politician, prefect (comitatul Torda-Arieș), primul președinte al Asociației Carpatine din Transilvania. Ca reprezentant al aristocrației transilvănene, a participat la administrația locală și la viața publică a comitatului, susținând interesele nobilimii maghiare și dezvoltarea agriculturii moderne.

Împreună cu soția sa, Adalbertha, a pus accent pe educația copiilor și pe continuitatea tradiției familiale. Cei șase copii ai lor au crescut într-un mediu în care responsabilitatea socială și administrarea domeniilor erau considerate datorii fundamentale ale aristocrației.

Generația centrală: Ödön Bethlen (1893–1968)

Fiul lor, Bethlen Ödön, a moștenit nu doar spiritulgospodăresc, ci și obligația de a conduce domeniile familiei. Educat în spirit aristocratic, el a studiat istoria, limbile străine și administrarea proprietăților.

La începutul secolului XX, Ödön a devenit proprietar al conacului Szentkereszty din Aranyosgyéres, iar domeniile sale nu se limitau doar la această zonă. Familia deținea terenuri agricole și în satul Urca, ceea ce îi conferea un rol economic important în regiune.

Viața militară

În tinerețe, Ödön Bethlen a avut și experiență militară, servind în armata austro-ungară în perioada Primului RăzboiMondial. Ca mulți tineri aristocrați ai epocii, a fost instruit ca ofițer și a participat la mobilizarea generală, acumulând experiență de comandă și disciplină militară. Această formare a influențat ulterior modul în care a administrat domeniile și relațiile cu comunitatea locală, fiind cunoscut pentru organizare și autoritate.

Viața de moșier și rolul social

Împreună cu soția sa, Margit Huszár, Ödön a coordonat activitățile agricole, personalul domeniului și relațiile cu locuitorii din zonă. Conacul a funcționat ca un centru social și cultural, unde tradițiile aristocratice și educația clasică erau menținute cu rigurozitate.

După Primul Război Mondial și integrarea Transilvaniei în România, domeniile au fost reorganizate conform noilor legi. Ödön a reușit să păstreze stabilitatea economică a moșiilor sale și să mențină rolul familiei în viața comunității locale.

Generația tânără

Bethlen Katalin s-a născut în 1924 și a murit în 2021 la 97 de ani iar Bethlen Ödön Jr.s-a născut în 1927 și a murit în 1998 la vârsta de 71 de ani. Ei au crescut la conac într-un mediu aristocratic plin de povești și  responsabilități. Katalin își petrecea timpul între grădini și săli de lectură, învățând despre istorie, bunele maniere și moștenirea familiei. Ödön Jr. explora documentele vechi și hărțile domeniului, pregătindu-se să devină următorul moștenitor responsabil al moșiei. Fiecare zi era o lecție despre viața aristocratică, despre administrarea unui domeniu și despre relațiile cu oamenii din jur.

Katalin Bethlen s-a căsătorit cu Stipsicz Károly și s-a stabilit  în Austria, trăind până la 97 de ani, păstrând memoria copilăriei și a familiei.

Ödön Bethlen Jr. a murit în 1998, fiind ultimul moștenitor direct, legat de tradițiile transilvănene, deși departe de conacul pierdut.

Al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist au dus la naționalizarea conacului. Familia Bethlen a pierdut proprietatea, iar copiii au fost nevoiți să își continue viața în altă parte:

Ödön Bethlen a murit pe 29 mai 1968 la Viena în Austria , lăsând în urmă o moștenire de tradiții aristocratice, responsabilitate socială și gospodărire a moșiei. Povestea sa și a familiei sale reflectă transformarea nobilimii transilvănene: de la rolul central în viața comunității la adaptarea la societatea modernă și pierderea proprietăților.

Astăzi, conacul din Aranyosgyéres rămâne martorul tăcut al acestei istorii, simbolizând continuitatea aristocrației, adaptareala schimbări și memoria unei lumi dispărute.

Cronologie a Conacul SzentkeresztyBethlen

Secolul al XIXlea

După Primul Război Mondial (după 1918)

Anul 1945 (după cel deal Doilea Război Mondial – potrivitunor surse)

Perioada comunistă (după 1947 – momentul naționalizării)

Anii recenți (după 1990 – până astăzi)

20222025