Sâmbătă, 22 septembrie, CSM Câmpia Turzii a întâlnit pe teren propriu Sporting Apahida. Am vrut să fac câteva poze şi m-am urcat în zona folosită cândva de fotografi şi cameramani. Ca să ne înţelegem, n-a fost în tribună ci în afara ei. O zonă care pare a fi, totuşi, interzisă.
Norocul meu a fost că după ceva vreme m-a observat domnul Mihai Cuc şi a trimis omul de ordine să mă invite să părăsesc locul.
„Nu am venit de capul meu, doamnă. M-a trimis şefu’”, îmi spune omul de odine. Întreb cine-i şefu’. Răspunsul vine imediat: „domnu’Cuc”.
Domnule Mihai Cuc, am vrut să vă mulţumesc personal pentru grija pe care mi-o purtaţi, dar bucuria victoriei a fost prea mare şi n-am putut ajunge la dumneavoastră.
De aceea vreau să vă mulţumesc public pentru că m-aţi salvat dintr-un real pericol şi v-aţi gândit, înainte de toate, la integritatea mea fizică. Ce fel de om aş fi eu dacă nu m-aş întoarce cu recunoştinţă către cei care se gândesc la mine?
Daţi-mi voie să apreciez şi spiritul dumneavoastră de observaţie, mai rar aşa un om care să observe atât ce se întâmplă pe teren cât şi în afara lui.

Şi să nu uit! Cred că şi observatorul partidei era într-o zonă interzisă. Dacă Doamne fereşte cade tribuna aia, omul poate fi şi el într-un real pericol. Vă zic aşa, în semn de recunoştinţă, că ştiu că din poziţia aia în care vă aflaţi nu puteţi vedea şi ce se întâmplă în spate! Vă mulţumesc din suflet! Aveţi tot respectul meu!














