Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
Personalitate complexă a vieții tehnice și culturale din Câmpia Turzii în deceniile 4 și 5 ale secolului XX, Victor Ungureanu, s-a născut la Blaj în anul 1899, într-o familie de intelectuali, fiu al unui profesor.
Aici în orașul natal urmează școala primară și apoi liceul, dovedindu–se a fi un elev eminent.
După absolvirea liceului, în martie 1917, Victor Ungureanu a fost încorporat imediat în armata austro–ungară și după o instrucție sumară a fost trimis pe front.
În toamna anului 1918 era acasă, la Blaj în concediu. A participat și el la memorabilele evenimente ale Marii Uniri.
În 1919 Victor Ungureanu se afla printre tinerii bursiericare placau din Blaj la studii de inginerie în Apus. La Torino, el va urma cursurile facultății de Electro-mecanică unde a desfășurat o activitate laborioasă în cadrul societății ”Aurel Vlaicu” a studenților români de acolo, fiind membru al comitetului acestei societăți.
Revenind în țară după terminarea studiilor, inginerul Victor Ungureanu este angajat în iunie 1928 la Industria Sârmei S.A. Câmpia Turzii, unde va activa aproape 25 de ani, fiind pe rând inginer, inginer șef, locțiitor sub director, director (august 1944-iunie 1948) și apoi din nou inginer șef.
În toamna anului 1939 a obținut diploma de doctor în inginerie mecanică al politehnicii din Torino.
Inginer remarcabil, Victor Ungureanu a avut contribuții importante la dezvoltarea intreprinderii Industria Sârmei. Sub conducerea lui a fost asimilată aici fabricarea, în premieră înțară, a unor oțeluri și produse care înainte se importau (oțelul pentru rulmenți, oțelul de scule, unele mărci de oțeluri carbon de puritate, sârme de oțel de înaltă rezistență).
S-a preocupat și de pregătirea și perfecționarea profesională a cadrelor tehnice, în special pentru sectoarele oțelărie, laminare și trăgătorii de sârmă.
Începând cu 1930 a fost profesor a numeroase generații de elevi ai școlii de ucenici de la Industria Sârmei, iar în răstimpul 1945- 1948 a fost chiar director al acestei școli.
S-a implicat cu pasiune și competență în viața culturală a Câmpiei Turzii astfel, conferințele sale se bucurau întotdeauna de un real succes, datorită bogăției informației și chiar a talentului oratoric, știind cum să-și apropie auditoriul.
Din anul 1949, doctor inginer Victor Ungureanu intră în rândurile cadrelor universitare de la institutul politehnicii din Cluj, fiind numit conferențiar la catedra de Tehnologia Construcțiilor de Mașini, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții.
A fost timp de aproape un an (în iunie 1950-aprilie 1951) și director tehnic al Combinatului Siderurgic Hunedoara. S-a reîntors în 1951 la Industria Sârmei ocupând funcția de inginer-șef până în 1954 când, forțat, s-a transferat la Politehnica clujeană.
S-a stins din viață în 1956 într-o clinică din Cluj când nici nu împlinise vârsta de 57 de ani. A fost înhumat în Câmpia Turzii.
Sursă: Oameni de seamă/Eseu contra uitării – de Mircea Nicolae Nemeș.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
