În vara anului 1817, într-o Transilvanie aflată încă sub rânduielile vechiului imperiu, se năștea în satul Chidea un copil destinat să poarte mai departe numele unei familii nobiliare: Zsigmond Szentkereszty II. Crescut între tradiții aristocratice și responsabilități moștenite, tânărul baron a învățat de timpuriu că destinul unui nobil nu era doar acela de a stăpâni pământuri, ci și de a participa la viața publică a epocii.
Anii tinereții sale s-au scurs într-o lume aflată la răscruce, unde vechile privilegii începeau să fie contestate, iar ideile moderne pătrundeau tot mai adânc în societate. În 1847, la maturitate, Zsigmond își unea viața cu cea a contesei Anna Haller, într-o ceremonie desfășurată la Cluj-Napoca, oraș ce pulsa atunci de viață culturală și aristocratică. Căsătoria nu a fost doar o alianță de familie, ci și începutul unei noi etape, în care baronul urmasă-și consolideze rolul social.
Destinul său s-a legat strâns de domeniul din Aranyosgyéres, localitatea cunoscută astăzi ca Câmpia Turzii. Acolo, printre câmpuri și drumuri comerciale, baronul a ridicat o reședință menită să reflecte statutul și stabilitatea familiei sale. Conacul – astăzi numit Conacul Szentkereszty-Bethlen – nu era doar o locuință, ci centrul unei lumi: locul unde se luau decizii, unde se administrau pământuri și unde se intersectau destinele comunității locale.
Viața baronului a fost una discretă în cronici, dar semnificativă în influență. Sursele îl amintesc implicat în chestiuni militare și administrative, parte din acea aristocrație provincială care, fără a căuta gloria marilor capitale, modela în tăcere viața regiunilor.În jurul conacului, generații de slujitori, arendași și familii de țărani își trăiau existența sub umbra autorității sale.
Când baronul s-a stins, în 1891, lumea pe care o cunoscuse începea deja să se schimbe. Imperii se clătinau, iar vechile structuri sociale se pregăteau să dispară. După Primul Război Mondial, odată cu noile frontiere și realități politice, domeniul său a trecut în mâinile contelui Ödön Bethlen, simbol al unei alte generații de aristocrați care încercau să se adapteze unui timp nou.
Astăzi, conacul rămâne martor tăcut al acestor transformări. Zidurile sale păstrează ecoul unei epoci în care nobilii transilvăneni își defineau identitatea prin pământ, familie și datorie. Iar în centrul acestei povești rămâne figura baronului Zsigmond Szentkereszty II – un om al veacului său, prins între tradiție și schimbare, între stabilitatea moștenită și istoria care se pregătea să o răstoarne.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
