108 ani de la moartea preotului martir Ioan Opriș! Împușcat în pragul bisericii pentru idealul Marii Uniri. Cartierul Oprișani din Turda îi poartă astăzi numele!

La 8 noiembrie 2026 se împlinesc 108 ani de la moartea unuia dintre martirii români ai Marii Uniri, preotul ortodox Ioan Opriș, ucis de un jandarm maghiar în localitatea Cristiș, actualul cartier Oprișani al municipiului Turda. Avea doar 39 de ani și a lăsat în urmă o soție și șapte copii. Destinul său tragic a rămas înscris în istoria acestor locuri, iar numele său este purtat astăzi de unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale Turzii.

Un preot care a luptat pentru demnitatea și unitatea românilor
Născut la 15 iunie 1879, Ioan Opriș a fost unul dintre preoții ortodocși care, în vremuri de mari frământări politice și sociale, au ales să fie nu doar păstori spirituali, ci și apărători ai drepturilor românilor din Transilvania.
A urmat studiile teologice la Seminarul Andreian din Sibiu, iar din anul 1906 a devenit preot în localitatea Cristiș, aflată în apropierea Turzii.
Aici, vreme de 12 ani, a slujit comunitatea, implicându-se în viața religioasă, educațională și socială a localnicilor.
În toamna anului 1918, când Imperiul Austro-Ungar se destrăma, iar românii din Transilvania își pregăteau drumul către Marea Unire, preotul Ioan Opriș s-a numărat printre cei care au susținut deschis idealul unirii cu România.
A încurajat comunitatea să se organizeze, să își apere drepturile și să susțină cauza națională.

Împușcat în ușa bisericii, sub privirile credincioșilor
Evenimentele tragice s-au petrecut în primele zile ale lunii noiembrie 1918.
Potrivit cercetărilor istoricului Ioan Bembea, în ziua de 6 noiembrie 1918, preotul Ioan Opriș și numeroși săteni s-au adunat în curtea bisericii din Cristiș pentru a întâmpina o delegație a fruntașilor români.
Din delegație făceau parte avocatul Augustin Rațiu, nepotul marelui memorandist Ioan Rațiu, și medicul Sever Mureșan.
Aceștia au sosit în localitate purtând drapelul românesc, într-un moment de profundă emoție pentru comunitatea care aștepta apropierea unirii Transilvaniei cu România.
Bucuria oamenilor avea însă să se transforme într-o tragedie.
După plecarea delegației, în localitate au sosit mai mulți jandarmi maghiari.
Într-un moment de violență, unul dintre aceștia și-a îndreptat arma către preotul Ioan Opriș, aflat în ușa bisericii, și a tras.
Preotul s-a prăbușit grav rănit, sub privirile îngrozite ale oamenilor.
După două zile de suferință, la 8 noiembrie 1918, Ioan Opriș a încetat din viață.
Unele documente și relatări istorice indică data de 8 noiembrie și ca zi a împușcării, însă cercetările lui Ioan Bembea plasează atacul la 6 noiembrie, cu două zile înaintea decesului.
Preotul nu avea să mai apuce ziua de 1 Decembrie 1918, când visul pentru care luptase avea să devină realitate la Alba Iulia.

Șapte copii au rămas fără tată. Drama unei familii după sacrificiul preotului
Moartea preotului Ioan Opriș a provocat o puternică emoție în rândul românilor din Transilvania.
Dincolo de pierderea unui important susținător al cauzei naționale, tragedia a lăsat în urmă o familie greu încercată.
Soția sa, Silvia Opriș, a rămas văduvă cu șapte copii minori. Cel mai mic dintre aceștia, Remus, avea doar câteva luni.
Presa românească a vremii a relatat cazul, iar ziarul „Telegraful Român” a inițiat o campanie de strângere de fonduri pentru sprijinirea familiei.
Cu toate acestea, după realizarea Marii Uniri, văduva și copiii preotului au trecut prin ani de lipsuri și dificultăți materiale.
Familiei i-a fost refuzată inițial acordarea unei pensii, pe motiv că asasinarea preotului avusese loc înainte de 1 Decembrie 1918, când Transilvania nu făcea încă parte din statul român.
Abia după mulți ani, în urma unui proces, Silvia Opriș a reușit să obțină drepturi de pensie.
O familie care sacrificase atât de mult pentru idealul național a fost nevoită să ducă o lungă luptă pentru recunoașterea drepturilor sale.

În 1924, localitatea Cristiș a devenit Oprișani, în memoria preotului martir
Sacrificiul preotului Ioan Opriș nu a fost însă uitat.
Prin Decretul Regal nr. 463 din anul 1924, acesta a fost recunoscut drept erou național, iar localitatea Cristiș a primit numele de Oprișani, în semn de omagiu pentru cel care și-a pierdut viața în perioada premergătoare Marii Uniri.
Ulterior, după integrarea localității în municipiul Turda, Oprișani a devenit unul dintre cele mai importante cartiere ale orașului.
Astfel, numele preotului martir a rămas pentru totdeauna legat de identitatea Turzii.
În anul 2004, în curtea Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Oprișani, a fost ridicat un bust comemorativ, realizat de sculptorul Emilian Săvinescu.
Totodată, o unitate de învățământ din municipiu a primit numele „Ioan Opriș”, iar preotului i-a fost conferit și titlul de cetățean de onoare post-mortem al Turzii.
Viața și sacrificiul său au fost documentate de profesorul Ioan Bembea în volumul „Preotul Ioan Opriș. Martir al neamului”, lucrare ajunsă în anul 2026 la cea de-a treia ediție, revizuită și adăugită.

108 ani mai târziu, o lecție de curaj, credință și sacrificiu
Astăzi, la 108 ani de la moartea sa, povestea preotului Ioan Opriș rămâne una dintre paginile importante, dar insuficient cunoscute, ale istoriei locale.
În fiecare zi, mii de turdeni rostesc numele cartierului Oprișani. Nu toți cunosc însă povestea omului care a dat acest nume locului în care trăiesc.
Un preot care a avut curajul să își susțină convingerile într-o perioadă în care asemenea gesturi puteau fi plătite cu viața.
Un tată care nu și-a mai văzut cei șapte copii crescând.
Un român care nu a mai apucat să trăiască bucuria Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
La 108 ani de la dispariția sa, preotul Ioan Opriș rămâne un simbol al sacrificiului pentru credință, libertate și unitate națională.
Oprișani nu este doar numele unui cartier al Turzii. Este și numele unui om care și-a dat viața pentru un ideal în care a crezut până la capăt.
Respect și recunoștință pentru memoria preotului martir Ioan Opriș!















