Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

29 iulie – Ziua Imnului Național. „Deșteaptă-te, române!” – ecoul libertății care unește o națiune

România sărbătorește, în fiecare an, pe 29 iulie, Ziua Imnului Național – un simbol esențial al identității și unității naționale, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.

De-a lungul istoriei sale moderne, după Unirea Principatelor din 1859, România a avut cinci imnuri naționale, fiecare reflectând contextul politic și social al epocii:

• „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor” (1862–1881), compus de Eduard Hübsch;
• „Trăiască Regele” (1881–1947), muzica de Eduard Hübsch, versuri de Vasile Alecsandri;

• „Zdrobite cătușe” (1948–1953), compus de Matei Socor, versuri de Aurel Baranga;
• „Te slăvim, Românie” (1953–1977), muzica de Matei Socor, versuri de Dan Deșliu și Eugen Frunză;
• „Trei culori” (1977–1989), bazat pe o compoziție de Ciprian Porumbescu, cu text adaptat ideologiei vremii;
• „Deșteaptă-te, române!” (din 1989 până în prezent), muzica atribuită lui Anton Pann, versuri de Andrei Mureșanu.

Actualul imn național, „Deșteaptă-te, române!”, este un simbol al libertății și al identității naționale, fiind cântat pentru prima dată în timpul Revoluției de la 1848. Imnul este alcătuit din unsprezece strofe, însă, la ocazii festive, sunt interpretate, de regulă, strofele 1, 2, 4 și 11. La origine, melodia a fost un cântec religios intitulat „Din sânul maicii mele”.

Ziua Imnului Național al României a fost instituită oficial prin Legea nr. 99/1998, fiind marcată anual prin ceremonii militare, manifestări culturale și evenimente publice în întreaga țară.

Această zi reprezintă un prilej de reflecție asupra valorilor naționale și a unității poporului român, imnul fiind o expresie vie a istoriei și spiritului național.