Conacul Paget din Câmpia Turzii – clădirea în stil englezesc care a traversat peste un secol de istorie
Conacul Paget, unul dintre monumentele istorice importante ale municipiului Câmpia Turzii, ascunde între zidurile sale o istorie impresionantă. Reședință nobiliară, azil pentru orfanii de război, sediu al unei stațiuni agricole, creșă, grădiniță și, în cele din urmă, Clubul Copiilor – sunt doar câteva dintre destinațiile pe care clădirea le-a avut de-a lungul timpului.
Prin bunăvoința familiei Nemeș, sunt aduse în atenția publicului fragmente din volumul „Clădiri și monumente istorice – 100 de ani de istorie locală”, semnat de Mircea Nicolae Nemeș, o lucrare dedicată patrimoniului și memoriei locale.
Unul dintre edificiile prezentate este Conacul Paget, monument istoric înscris sub codul CJ-II-m-B-07553.
Reședința lui John Paget, ridicată la Ghiriș
John Paget și-a construit casa la Ghiriș către sfârșitul primei jumătăți a secolului al XIX-lea. Conacul avea să devină reședința sa și centrul vieții familiei.
Clădirea se remarca față de celelalte conace existente în acea perioadă la Ghiriș și Sâncrai prin arhitectura sa, fiind construită într-un stil tipic englezesc pentru epoca respectivă.
După moartea lui John Paget, în anul 1892, conacul și averea au trecut în posesia nepoatei sale, Ilona, unica moștenitoare. În jurul anului 1912, când aceasta s-a stabilit definitiv în Anglia, proprietatea a fost vândută Imperiului Austro-Ungar și utilizată ca fermă agricolă de stat.
Conacul devine azil pentru copiii rămași orfani în război
În timpul Primului Război Mondial, între 1914 și 1918, destinația clădirii s-a schimbat radical. Conacul a devenit azil pentru băieții de vârstă școlară rămași orfani în urma războiului.
După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, edificiul și ferma de la Ghiriș au intrat în proprietatea statului român.
În august 1919, azilul a primit denumirea de Orfelinatul „Mihai Viteazul”, continuând să funcționeze până în anul 1929.
În 1923, într-una dintre încăperile orfelinatului a fost amenajată și o Capelă Ortodoxă, care a funcționat până în perioada 1949-1950.
Sediul Stațiunii Experimentale Agricole
O nouă etapă importantă a început în toamna anului 1929, când fostul conac și ferma statului au trecut în subordinea Stațiunii Experimentale Agricole – ICAR, înființată atunci la Câmpia Turzii.
Instituția și-a stabilit sediul chiar în fostul Conac Paget și a funcționat în localitate până în anul 1958, când sediul a fost mutat la Turda.
Ulterior, clădirea a primit numeroase alte destinații.
Din 1959 aici a funcționat noua creșă de copii, mutată în 1974 într-un local nou din centrul orașului. Între 1968 și 1977, în imobil a funcționat și Grădinița nr. 5.
În anul 1970, fostul conac a devenit sediul Consiliului orășenesc al organizației pionierilor și șoimilor patriei, iar de la 1 octombrie 1971 clădirea a fost utilizată drept Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei.
După 1990, edificiul a devenit sediul Clubului copiilor și elevilor. Tot din 1990 și până în 2003, într-o capelă amenajată în interior au fost oficiate slujbele religioase ale Parohiei Greco-Catolice.
Din anul 1994, clădirea poartă denumirea de Clubul Copiilor.
Incendiul care a schimbat aspectul Conacului Paget
Trecerea timpului și diferitele utilizări ale imobilului au adus și modificări importante față de configurația originală.
Una dintre cele mai importante schimbări s-a produs după incendiul din vara anului 1927, care a afectat acoperișul Orfelinatului. În timpul lucrărilor de refacere, forma acoperișului a fost modificată, astfel că aspectul pe care îl vedem astăzi nu mai corespunde celui inițial.
În jurul anului 1978, intrarea principală a clădirii a fost astupată cu zidărie, iar la începutul anilor ’80, în partea de nord a edificiului a fost adăugată o mică anexă, utilizată drept magazin alimentar.
Chiar dacă fizionomia sa a suferit transformări, Conacul Paget rămâne unul dintre martorii importanți ai istoriei Câmpiei Turzii, o clădire care a cunoscut generații și epoci diferite și care continuă să facă parte din patrimoniul local.
Sursa documentară: Mircea Nicolae Nemeș, „Plimbare prin Câmpia Turzii în scop de documentare. Popasuri la clădiri vechi, martori ai istoriei orașului”, publicația locală „PRO MEMORIA”, nr. 45/aprilie 2001, pp. 6-9.
Material realizat pe baza informațiilor puse la dispoziție prin bunăvoința familiei Nemeș, din volumul „Clădiri și monumente istorice – 100 de ani de istorie locală”, semnat de Mircea Nicolae Nemeș.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
