Cristian Haiduc ridică semne de întrebare după amenda record aplicată băncilor: „Concurență sau politică economică?”

Cea mai mare amendă aplicată vreodată în România de Consiliul Concurenței, în valoare de peste 3,7 miliarde de lei (aproximativ 710 milioane de euro), a stârnit reacții și dezbateri în spațiul public. Printre cei care au comentat subiectul se numără și Cristian Haiduc, care atrage atenția asupra implicațiilor economice și juridice ale unei astfel de decizii.

Într-o analiză publicată recent, acesta susține că sancțiunea aplicată unui număr de 10 bănci pentru presupusa coordonare a cotării ROBOR ridică o serie de întrebări importante, mai ales în contextul în care decizia urmează să fie contestată în instanță.
Cristian Haiduc amintește că sistemul bancar a fost în ultimul deceniu în centrul unor dispute politice și economice, făcând referire la inițiative precum celebra „taxă pe lăcomie” și la criticile constante îndreptate împotriva ROBOR și a instituțiilor bancare.
Potrivit acestuia, problema esențială este dacă există dovezi clare care să demonstreze o înțelegere anticoncurențială între bănci sau dacă este vorba despre interpretarea unui mecanism strict reglementat de Banca Națională a României.

„Dacă există dovezi clare privind înțelegeri secrete, acestea trebuie sancționate fără ezitare. Dar dacă nu există acorduri directe sau dovezi incontestabile privind manipularea coordonată, atunci intrăm într-o zonă periculoasă”, afirmă Haiduc.
Acesta subliniază că perioada analizată a coincis cu o creștere accentuată a dobânzilor la nivel internațional, pe fondul unei inflații ridicate și al măsurilor adoptate de marile bănci centrale pentru combaterea acesteia. În acest context, diferențele de cotare analizate ar fi fost de ordinul fracțiunilor de procent.
Cristian Haiduc avertizează că transformarea sistemului bancar într-un „țap ispășitor” pentru problemele economice poate avea efecte negative asupra întregii economii, precum reducerea creditării, diminuarea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare.
În final, acesta precizează că nu contestă dreptul autorităților de a sancționa eventualele abateri, însă consideră că pentru o sancțiune de asemenea amploare standardul probatoriu trebuie să fie unul extrem de ridicat.
Până la publicarea motivării complete și până la pronunțarea instanțelor de judecată, dezbaterea rămâne deschisă: este vorba despre sancționarea unei înțelegeri anticoncurențiale sau despre o nouă etapă a conflictului dintre autorități și sistemul bancar?















