După următoarele alegeri la Primăria Câmpia Turzii vom avea două AquaPark-uri: unul promis de AUR și unul promis de PSD, de 120 de milioane de euro

Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

După următoarele alegeri la Primăria Câmpia Turzii vom avea două AquaPark-uri: unul promis de AUR și unul promis de PSD, de 120 de milioane de euro

În ultimele zile rețelele de socializare au fost acaparate de promisiuni care mai de care. AUR a venit cu ideea unui AquaParc apoi PSD a prezentat un „proiect” de 120 milioane de euro pentru constructia …tot a unui AquaPark la ieșire din Câmpia Turzii.

Aceste postari au dat frâu liber la comentarii și păreri. Unele persoane pro altele contra. Încă de la începutul acestui articol vrem să subliniem faptul că fiecare cetățean are dreptul la o opinie și nu o vom comenta, fie că a fost PRO fie ca a fost CONTRA. E dreptul lor iar acest drept îl respectăm. Nici nu vom discuta acest subiect pentru că deja s-au zis atât de multe lucruri care nu au făcut decât să adâncească prăpastia dintre cei cu păreri diferite.

Analiză. Votează românii ceea ce au sau ceea ce li se promite?

Rolul presei nu este să spună cetățenilor cu cine să voteze, ci să ofere context și să pună întrebările care contează.

O întrebare apare însă de fiecare dată când începe o campanie electorală: votează românii ceea ce au în fața ochilor sau ceea ce li se promite că vor avea?

Politologii vorbesc despre două tipuri principale de vot. Primul este votul retrospectiv (rațional), în care alegătorii evaluează ceea ce a fost realizat într-un mandat: investiții, drumuri, școli, locuri de muncă, servicii publice și calitatea vieții. Al doilea este votul prospectiv sau emoțional, bazat pe speranță, promisiuni și așteptări privind viitorul. În realitate, cele două se împletesc, iar emoțiile au adesea o influență foarte puternică asupra deciziei de vot.

Cercetările din științele politice arată că alegătorii țin cont atât de performanțele administrației, cât și de reacțiile emoționale și de promisiunile candidaților, iar în multe situații emoțiile pot cântări chiar mai mult decât analiza strict rațională.

Dacă privim strict la Câmpia Turzii, este greu de contestat faptul că în ultimii ani orașul a trecut printr-un proces vizibil de modernizare. Au fost implementate proiecte europene, s-au reabilitat străzi, au fost modernizate spații publice, unități de învățământ și infrastructură urbană, iar în această perioadă continuă investițiile în stații inteligente de transport, rețele edilitare și alte proiecte de dezvoltare.

În același timp, orice comunitate își dorește mai mult. Un spital mai mare, spații verzi mai multe, un cost al vieții mai mic, accesul mai ușor la serviciile publice, locuri de muncă mai bine plătite sau investiții private sunt obiective care pot fi atractive și care generează speranță iar exemplele pot continua.

Întrebarea esențială nu este dacă un proiect este spectaculos, ci dacă este realist, finanțabil și susținut prin documentație, surse de finanțare și un calendar concret. În lipsa acestor elemente, orice proiect, indiferent de partidul care îl propune, rămâne la nivel de promisiune.

Istoria ultimilor 35 de ani arată că românii au fost deseori convinși de proiecte impresionante anunțate în campanii electorale. Unele s-au materializat, multe au rămas doar pe hârtie (Parcul Tetarom V). Tocmai de aceea, specialiștii spun că o democrație matură funcționează atunci când alegătorii îi recompensează pe cei care livrează rezultate și îi sancționează pe cei care nu își respectă angajamentele.

Poate că adevărata provocare pentru alegător este să își pună câteva întrebări simple înainte de vot:

Ce s-a realizat concret în ultimii ani?

Ce proiecte au fost finalizate?

Care dintre promisiunile din trecut au fost respectate?

Cât de realistă este noua promisiune?

Până la urmă, votul rămâne o alegere personală. Unii votează cu speranța că viitorul va fi mai bun, alții votează după ceea ce văd deja realizat. În majoritatea cazurilor, decizia este influențată atât de rațiune, cât și de emoție.

Am cerut părerea psihologului Marcel Nițan despre felul cum aleg oamenii să voteze, o analiza venită de la un specialist în domeniu care a explicat pentru Ziarul 21 următoarele: 

„În ultimele decenii, numeroase rezultate electorale din diferite țări au alimentat dezbaterea privind măsura în care comportamentul electoral este unul rațional. O explicație influentă este oferită de conceptul de iraționalitate rațională (rational irrationality), dezvoltat de economistul Bryan Caplan. Acesta pornește de la o idee aparent paradoxală: oamenii pot avea convingeri greșite sau insuficient fundamentate nu pentru că sunt lipsiți de inteligență, ci pentru că, în anumite contexte, costul acestor erori este aproape inexistent.

În alegeri, votul unei singure persoane are o probabilitate extrem de mică de a schimba rezultatul final. Din acest motiv, pentru alegător poate fi mai „rentabil” din punct de vedere psihologic să voteze în funcție de emoții, identitatea de grup, tradiție sau simpatii personale decât să investească timp și efort în analiza obiectivă a programelor electorale și a performanței candidaților.

Aplicată alegerilor locale, teoria poate explica o serie de comportamente care par să contravină ideii alegătorului orientat exclusiv spre evaluarea utilității concrete oferite de un primar „gospodar”:

• votul bazat pe reputația candidatului sau pe apartenența politică, chiar și atunci când informațiile despre performanța administrației locale sunt contradictorii;
• influența zvonurilor și a mesajelor emoționale, care se dovedesc adesea mai persuasive decât datele privind bugetul, investițiile sau calitatea serviciilor publice;
• rezistența la schimbarea opiniilor, chiar și în fața unor dovezi solide, deoarece recunoașterea unei erori poate produce disconfort psihologic;
• interesul redus pentru informare, întrucât beneficiul individual al unei documentări temeinice este perceput ca fiind foarte mic în raport cu timpul și efortul necesare.

Aceste comportamente pot fi înțelese prin analiza raportului cost-beneficii. Din perspectiva individului, costul unei decizii insuficient informate este aproape nul, deoarece un singur vot rareori decide rezultatul unei alegeri. În schimb, costul documentării – studierea programelor electorale, a rapoartelor financiare, a proiectelor de dezvoltare sau a activității consiliului local – poate fi considerabil. În aceste condiții, alegătorul poate adopta, în mod perfect rațional din perspectiva propriului interes, o decizie bazată pe criterii simplificate sau euristici.

Teoria nu afirmă că alegătorii sunt „stupizi” sau că votează întotdeauna irațional. Ea susține doar că, atunci când costul unei erori este foarte mic pentru individ, este firesc ca mulți oameni să se bazeze pe intuiții, emoții și convingeri preexistente, în loc să depună un efort semnificativ pentru a lua cea mai bine fundamentată decizie posibilă.

În acest sens, teoria oferă o explicație pentru faptul că dezbaterile electorale sunt adesea dominate de simboluri, identități și emoții, chiar și atunci când informațiile obiective despre performanța administrației locale sunt disponibile.”

Voi cum alegeți să votați?

Rațional sau emoțional?

Lasă părerea ta în comentarii