„Stimați profesori, dragi părinți, colegi și invitați,
Vă mulțumesc că sunteți aici pentru a celebra acest moment special alături de noi. Cred că toți suntem copleșiți de emoții, pentru că, oricât am fi dorit să nu ajungă atât de repede această clipă, iată-ne aici, în ultima noastră zi ca elevi ai acestui liceu.
Suntem prezenți astăzi pentru a celebra finalul unei etape care ne-a modelat și ne-a format într-o anumită măsură. Dacă literatura ne-a învățat că orice poveste are o introducere, un conflict și o concluzie, atunci noi suntem, în mod oficial, în epilogul acestei cărți numite liceu.
Am trăit o poveste cu întorsături neașteptate, personaje de neuitat și capitole pe care le-am fi vrut mai scurte sau, din contră, nesfârșite. E o compoziție complexă, cu suspans și replici memorabile, cu pagini pline de acțiune, examene și planuri de ultim moment, cu iubiri împărtășite și neîmpărtășite, prietenii legate pe viață sau destrămate în tăcere, cu profesori care au fost, fiecare în felul lor, personaje secundare esențiale în evoluția protagonistului.
Am jucat, pe rând, roluri diferite — ori eroi ai propriilor povești, ori antagoniști în narațiunea altora. Ne-am transformat constant — de la personaje principale la umbre în fundal, de la învingători la cei care învățau din greșeli. Am fost comici într-o dramă, dramatici într-o comedie, uneori regizori ai propriilor scene și alteori pierduți în decor. Dar dincolo de toate aceste măști, am fost, înainte de orice, elevi.
Uneori am citit pe diagonală, alteori am recitit cu drag anumite capitole. Dar cartea e acum aproape de final. Iar ceea ce vine, e începutul unui nou volum – unul nescris, cu pagini albe, gata să fie umplute cu visuri și idealuri.
În urmă cu patru ani, când am pășit pentru prima oară în școală, încă purtam amprenta copilăriei. Astăzi?.. ei bine, poate că nu suntem chiar adulți în adevăratul sens al cuvântului dar cu siguranță suntem pe drumul acela.
Am crescut împreună, ne-am descoperit limitele și potențialul, iar liceul a fost mai mult decât ore și teste – a fost locul unde am învățat, am râs, am devenit cine suntem astăzi.
Desigur, liceul ne-a oferit o sumedenie de noțiuni – de la comentarii literare și teoreme, la lecții de istorie și chimie. Dar, am învățat multe lecții pe care manualele nu le menționează.
Doamna Ceclan s-a asigurat că nu ducem lipsa stagiului militar. De la doamna Iosof am învățat că un simplu test poate da emoții mai mari decât prima iubire, iar doamna Savu ne-a învățat istoria Europei… la pas și cu autocarul.
Cele mai amuzante momente s-au petrecut spontan, chiar în mijlocul orelor — când ne abțineam cu greu din râs, doar ca să evităm replica de aur: „Ia spune și nouă, să râdem toți!”
Dar mai presus de toate, aici am învățat ce înseamnă prietenia, loialitatea, munca în echipă. Am învățat cum să trecem prin momente grele, dar să avem alături oameni care știu să ne facă să zâmbim și să mergem mai departe.
Am început liceul la finalul pandemiei, când nici nu mai știam cum e să mergi la ore în format fizic. A urmat perioada protestelor. Din fericire, greva ne-a adus o vacanță de vară puțin mai devreme. Și când credeam că vom avea parte de un an liniștit… au început probele de Bacalaureat în ianuarie.
Dar am trecut prin toate acestea împreună, iar voi, colegii mei, ați reușit să transformați chiar și cele mai stresante momente în experiențe amuzante. Am râs mult, poate prea mult uneori, dar exact cât să ne amintim că viața, chiar și în cele mai stresante clipe, merită trăită cu zâmbetul pe buze.
Dragi profesori,
Vă suntem profund recunoscători și vă mulțumim din suflet pentru răbdarea și dedicarea dv. Ați fost nu doar dascăli, ci și mentori, modele umane, exemple profesionale. Ne-ați învățat nu doar materia, ci mai ales, cum să gândim critic, să punem întrebări, să credem în noi și mai ales să credem că putem fi mai buni. Chiar dacă uneori am părut că nu ascultăm… și poate chiar nu o făceam, știm că v-a păsat de noi și asta contează enorm.
Dragi părinți,
Vă datorăm începutul acestui drum și curajul de a-l parcurge. Vă mulțumim pentru sprijinul vostru necondiționat, pentru încurajări, pentru răbdare și pentru iubirea constantă.
Sperăm ca rezultatele de la Bacalaureat să nu vă schimbe brusc tonul, dar dacă o vor face… măcar să o luați ca pe o lecție de stoicism: „Acceptă ce nu poți schimba și mergi mai departe.”
Iată-ne acum în pragul unui final care, de fapt, este un nou început. Ne pregătim toți pentru etapele care urmează, pentru visurile care de acum prind contur. Această călătorie continuă, ziua de azi e doar o oprire pe un peron, unde, unele persoane vor coborî și altele vor urca, călătoria fiind neîntreruptă.
Vreau să vă urez tuturor mult succes la Bacalaureat și, mai ales, mult succes în tot ceea ce urmează. Indiferent unde vă vor purta pașii, sper să vă aduceți aminte cu drag de acești ani minunați.
În încheiere, vă las cuvintele unei profesoare dragi nouă, doamna Iosof, care a reușit, printr-o simplă expresie, să ne dea încredere că orice e posibil. Aceste cuvinte le purtăm în suflet și le vom lua cu noi mai departe: “Ne dorim succes!”
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
