Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală,vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
Moara S.C. Mărginean S.N.C.
Prin anii 1920-1930, Moara sistematică S.A. din localitate şi-a schimbat de două ori proprietarii. Primii au fost frații Salamon. apoi un oarecare Adalbert Klein şi acesta evreu de origine, pe urmă, în toamna anului 1940, a trecut în proprietatea lui Vasile Moldovan, care a deținut-o până la naționalizare. Ultimul proprietar a montat o presă de ulei comestibil antrenată de motorul morii, respectiv de un mic motor cu explozie, care era pus în funcţiune atunci când moara era oprită.
Moara deservea şi patru-cinci sate din apropiere, iar în unii ani chiar mai multe, cum a fost de pildă în 1932, când din cauza inundației produsă de Arieş, morile de apă din împrejurimi s-au distrus, astfel că, la „moara cu gaz” de la Câmpia Turzii au măcinat zece sate
După trecerea morii în proprietatea statului, în urma naționalizării ei în 1948, aceasta a intrat în patrimoniul Primăriei Câmpiei Turzii, cu denumirea de Moară ţărănească şi presa de ulei „7 Noiembrie”140, pe urmă a aparținut de Sfatul Popular Raional Turda, Secţia Gospodărie Comunală şi Industrii Locale, continuând să reprezinte o importantă unitate prestatoare de servicii către populaţia localităţii şi a comunelor din jur.
In această perioadă, personalul morii era format din trei morari, un mecanic şi doi lucrători la presa de ulei, activitatea desfăşurându-se în trei schimburi pe zi (cu excepția presei de ulei la care se lucra în două zile pe săptămână).
Pe parcurs s-au adus modificări tehnice şi organizatorice: vechiul motor cu gaz metan, de 70 CP, pentru antrenarea morii, a fost înlocuit cu un altul, tot cu gaz metan, de 114 CP, iar din anul 1978 s-a utilizat un motor electric de 22 kw, presa de ulei şi-a încetat funcționarea, pietrele pentru măcinarea porumbului s-au înlocuit cu o cajă cu cilindri. In anii ’70 au fost oprite instalațiile de măcinat şi cernut grâu.
În continuare s-a lucrat numai într-un schimb, la măcinat porumb, având ca personal un morar şi un mecanic.
Din anul 1976 şi până în 1990, moara a aparținut de Întreprinderea de Gospodărie Comunală Locală din Turda, în 1991 fiind trecută la Industria Mică Turda.
În acelaşi an, 1991, Societatea Comercială Mărginean S.N.C. preia această moară, care măcina, şi atunci, doar porumb, pentru ca în august 1993 să fie pusă în funcțiune linia de măcinat făină de grâu. În prezent (la aceea dată 1993) se lucrează într-un singur schimb pe zi, cu personal alcătuit din trei morari şi un mecanic.
Morile țărăneşti
Pentru scurtă vreme, în Câmpia Turzii au mai ființat încă două mori ţărăneşti de capacitate mică.
Una, a lui Mihail Adam, a funcționat în cartierul Sâncrai, între anii 1943-1949. Cea de a doua, care s-a înființat în anul 1946 în cartierul Şarât, aparținând lui Ilie Sârb Porcilă, a fost folosită până în 1948.
Ambele mori, înzestrate fiecare cu o pereche de pietre, erau acţionate de câte un motor cu gaz metan.
Recommended for you
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
