Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Psiholog Marcel Nițan: Iluzia controlului

De ce ne simțim în siguranță când completăm tabele

Există momente în care nu știm ce facem, dar ne liniștim făcând ceva. De obicei, acel „ceva” înseamnă tabele, grafice, ședințe și planuri cu multe săgeți. E felul nostru elegant de a pune ordine în haos — măcar pe hârtie.

Economia comportamentală are o explicație: se numește iluzia controlului. Adică tendința de a crede că putem influența evenimente pur aleatorii, doar pentru că facem un gest activ.

🧪 Experimentul ediției
Psihologul Ellen Langer a făcut un test devenit clasic. Participanții la o loterie aveau de ales între a primi un bilet la întâmplare sau a-și alege singuri numerele. Cei care își alegeau singuri numerele refuzau apoi să vândă biletul sub un preț de câteva ori mai mare decât cei care îl primiseră aleatoriu. De ce? Pentru că, alegând, aveau impresia că dețin controlul asupra șansei. Spoiler: n-aveau.

La noi, iluzia controlului se vede în tot ce înseamnă administrație, management sau proiectare „strategică”. Nimic nu dă mai multă satisfacție decât un tabel Excel cu 12 coloane și 8 culori.
Nu contează că nimeni nu-l citește sau că datele sunt depășite — important e că avem un sistem.

Și în viața personală funcționează la fel. Facem liste de obiective, tabele de cheltuieli, planuri alimentare, liste de cumpărături… dar nu ne ținem de ele. Important e sentimentul plăcut de ordine.

De fapt, când lumea e imprevizibilă, creierul nostru caută orice semn de stabilitate. Un tabel bine aliniat e, psihologic vorbind, o pătură de siguranță. Ne oferă impresia că deținem controlul, chiar dacă nu controlăm mare lucru.

Desigur, planificarea reală e utilă. Problema apare când confundăm planul cu progresul. Când completăm tabele în loc să luăm decizii. Când credem că ordinea vizuală e echivalentă cu ordinea din realitate.

Adevărul e că viața nu e un Excel. Și, oricât de tentant ar fi, unele celule rămân mereu necompletate