Share

Tweet

Share

Share

Email

Comments

Psiholog Marcel Nițan: Între informație și interpretare: cum să citim presa pentru a evita capcana fake-news-urilor

Într-o lume în care știrile circulă mai repede decât reușim să le verificăm, diferența dintre informație și interpretare devine crucială. Dacă informația reprezintă simpla relatare a unui fapt verificabil, interpretarea este explicația sau concluzia trasă pornind de la acel fapt. Cele două nu sunt echivalente și, din păcate, tocmai confuzia dintre ele alimentează dezinformarea.

De ce tindem să credem interpretările? Mecanismele psihice implicate

Mintea umană nu este un computer rece care stochează date. Avem nevoie de sens, cauze și explicații, iar acest lucru ne face să completăm informațiile incomplete cu ipoteze. Uneori, ipotezele sunt rezonabile; alteori, devin teren fertil pentru fake-news.

Câteva mecanisme psihice explică acest fenomen:

• Efectul de confirmare: căutăm și credem mai ușor acele interpretări care sunt în acord cu opiniile și convingerile noastre deja existente. Dacă avem o părere negativă despre clasa politică, orice cifră economică devine „dovada” corupției sau incompetenței.
• Predispoziția spre informații negativite: suntem mai atenți la știrile alarmante decât la cele neutre sau pozitive. Această predispoziție are rădăcini evolutive (ne-a ajutat să supraviețuim în fața pericolelor), dar astăzi ne face să acordăm mai multă credibilitate scenariilor catastrofice decât realităților moderate.
• Nevoia de cauzalitate: avem tendința să asociem evenimentele între ele și să presupunem o relație de cauză-efect. Astfel, o creștere a prețurilor devine rapid „dovada” unei viitoare crize majore, chiar dacă nu există date care să confirme această concluzie.
• Impactul emoțiilor: frica, furia sau indignarea amplifică puterea interpretărilor. O informație neutră (de exemplu, „inflația a fost de 8% luna trecută”) poate trece aproape neobservată. Dar dacă este prezentată într-o cheie emoțională („economia e pe punctul de a se prăbuși, populația nu va mai putea face față cheltuielilor”), ea devine mult mai memorabilă și mai convingătoare.

Exemplu: „Prețurile alimentelor vor crește foarte mult datorită majorării cotei TVA; multe alimente vor deveni un lux”

• Informație: „Cota generala a crescut de la 19% la 21%”
• Interpretare: „Multe alimente vor deveni un lux.”

Prima propoziție este verificabilă și concretă. A doua propoziție nu este un fapt, ci o presupunere, o proiecție asupra viitorului. Poate fi validă, poate fi exagerată, dar devine problematică atunci când este prezentată ca adevăr sigur.

În realitate, „Prețurile la raft ale alimentelor de bază au crescut, în medie, cu 1,53%, sub pragul asociat majorării TVA, în luna august față de iunie, potrivit unei analize realizate de Consiliul Concurenței”

Cum putem să ne protejăm ca cititori

1. Separăm informația de interpretare: ne întrebăm „ce pot verifica independent?” și „unde începe opinia autorului?”.
2. Verificăm sursele: o instituție oficială sau un document publicat are altă greutate decât „surse neconfirmate”.
3. Recunoaștem emoțiile declanșate: dacă o știre ne sperie sau ne enervează foarte mult, e util să ne întrebăm dacă reacția vine din informație sau din interpretarea atașată acesteia.
4. Comparăm mai multe surse: dacă doar un singur site publică o știre majoră, e nevoie de precauție suplimentară.

Concluzie:

Informațiile ne oferă o imagine a realității. Interpretările ne spun ce ar putea însemna acea realitate. Ambele au rolul lor, dar pentru a evita manipularea și fake-news-urile, este vital să le distingem. Atunci când știm să ne oprim și să ne întrebăm „este acesta un fapt sau o interpretare?”, devenim cititori mai critici și mai protejați în fața avalanșei de conținut mediatic.