Școala Română din Câmpia Turzii – clădirea ridicată în 1879 care a devenit un simbol al comunității românești
Prin bunăvoința familiei Nemeș, continuăm să aducem în atenția cititorilor fragmente din volumul „Clădiri și monumente istorice – 100 de ani de istorie locală”, semnat de Mircea Nicolae Nemeș, o lucrare dedicată patrimoniului și memoriei locale.
Un capitol aparte este rezervat Școlii Române din fostul Ghiriș, clădire situată pe actuala stradă Avram Iancu, nr. 8, la colț cu strada Gheorghe Șincai, și inclusă pe Lista Monumentelor Istorice, cu codul CJ-II-m-B-07858.
Prima Școală Română din Ghiriș datează din 1864
Potrivit cercetărilor prezentate de Mircea Nicolae Nemeș, prima atestare documentară cunoscută a Școlii Române din Ghiriș datează din anul 1864.
Prima școală era una modestă, construită din lemn și formată dintr-o singură încăpere, fiind amplasată în cimitirul românilor, în apropierea bisericii. Învățământul era unul elementar, copiii învățând să scrie și să citească, alături de rugăciuni și cântări bisericești. Școala a funcționat până în primăvara anului 1879.
În contextul afirmării naționale a românilor transilvăneni, comunitatea din Ghiriș-Arieș a decis construirea unui nou local.
La 20 ianuarie 1879, obștea enoriașilor bisericii greco-catolice din Ghiriș-Arieș a hotărât ridicarea, în mijlocul satului, a unei școli „din piatră”, pe cheltuiala comunității.
Terenul a fost cumpărat prin contribuția populației românești, iar clădirea a fost realizată și prin munca oamenilor din comunitate.
Noua Școală Română a fost dată în folosință la 20 septembrie 1879, dată consemnată și pe placa de piatră amplasată pe frontispiciul clădirii.
Patru decenii de învățământ românesc
Timp de aproximativ 40 de ani, aici a funcționat Școala Română cu caracter elementar, aflată sub patronajul Bisericii Greco-Catolice.
Școala era organizată în două cicluri. Cursul regulat avea o durată de șase ani, pentru copiii cu vârste între 6 și 12 ani, iar „școala de repetiție”, destinată copiilor între 12 și 15 ani, se desfășura două zile pe săptămână, miercurea și sâmbăta.
Un singur învățător preda simultan tuturor claselor, într-o singură sală.
Importanța instituției a depășit însă cu mult rolul strict educațional.
Un adevărat centru al vieții românești din Ghiriș
Școala a devenit unul dintre principalele centre culturale ale comunității românești. Aici se desfășurau activități cultural-artistice, spectacole populare, manifestări folclorice și șezători.
Tot aici aveau loc așa-numitele „prelegeri poporale”, conferințe organizate de despărțământul ASTRA din Turda, care își desfășura activitatea și în Ghiriș, Sâncrai și Agârbici, actuala Viișoara.
Învățătorul nu era doar dascăl, ci și animator al vieții culturale, organizator, dirijor de cor și regizor al diferitelor spectacole.
Astfel, Școala Română a devenit un adevărat „focar cultural” al românilor din Ghiriș, contribuind la păstrarea și dezvoltarea identității culturale și naționale.
Școala, martoră a evenimentelor din 1918
Clădirea a avut un rol important și în evenimentele istorice din toamna anului 1918.
La mijlocul lunii noiembrie 1918, aici au fost alese Consiliul Național comunal și Garda Națională Română, iar localul școlii a devenit sediul gărzii românilor din Ghiriș.
Un alt moment important s-a petrecut la 25 decembrie 1918, când, cu prilejul intrării trupelor române în Ghiriș, la Școala Română a avut loc o întrunire sărbătorească.
De la școală la grădiniță, creșă și dispensar
În septembrie 1919, școala confesională a devenit școală primară de stat cu predare în limba română și și-a mutat sediul. Vechea clădire a continuat însă să deservească comunitatea.
Între toamna anului 1919 și vara anului 1927, aici au funcționat clasele I și a II-a ale Școlii Române de stat. Din toamna anului 1927, imobilul a devenit sediul Grădiniței de copii.
Între 1968 și 1975, clădirea a găzduit Creșa de oraș nr. 1, iar în 1976 a fost transformată în Dispensarul medical nr. 2.
Ulterior, din 1984, aici au funcționat Cabinetul Anti TBC și RF ale Dispensarului Policlinic din cadrul Spitalului.
În anul 1976, construcția a fost și extinsă, intervenție care i-a modificat forma originală.
O clădire care păstrează o parte importantă din memoria Câmpiei Turzii
Dincolo de valoarea sa arhitecturală, fosta Școală Română reprezintă mărturia unei perioade fundamentale din istoria comunității locale.
Între zidurile sale au învățat generații de copii, s-au organizat manifestări culturale și patriotice și s-au luat decizii importante pentru comunitatea românească din Ghiriș.
La aproape un secol și jumătate de la inaugurarea sa din 20 septembrie 1879, clădirea rămâne una dintre mărturiile materiale ale istoriei orașului de astăzi.
Povestea sa, readusă în atenție prin cercetările lui Mircea Nicolae Nemeș și prin volumul „Clădiri și monumente istorice – 100 de ani de istorie locală”, ne amintește că istoria Câmpiei Turzii nu se găsește doar în documente, ci și în clădirile pe lângă care trecem zi de zi.
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
